Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2024
Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la 27 noiembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D. şi E., solicitând instanţei să dispună: - repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii celor două promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare cu nr. x şi nr. x din 2 octombrie 2006, încheiate în formă autentică, pentru neîndeplinirea condiţiei şi din alte cauze prevăzute de lege, pârâţii aflându-se de drept în întârziere din 24 octombrie 2007; - anularea şi retragerea împuternicirilor acordate prin cele două procuri speciale cu nr. x şi x din 2 octombrie 2006 de către F., G., A., H. şi I. numitului D., ca revocate de reprezentat; - obligarea pârâtului C. la restituirea, către reclamant, a celor două titluri de proprietate, cu nr. x din 15 septembrie 1994 pe numele F. pentru 3 ha de teren arabil extravilan şi nr. 23132 din 14 octombrie 1993 pe numele G., A., H. şi I. pentru 7 ha de teren arabil extravilan pe raza localităţii Războieni, comuna Casimcea, judeţul Tulcea, pe care pârâtul le deţine ilegal şi refuză să le restituie de peste 11 ani, fiind în întârziere de drept de la 24 octombrie 2007.
Cererea iniţială a fost reformulată şi completată, reclamantul solicitând astfel instanţei: 1. să ia măsuri provizorii şi până la soluţionarea litigiului asupra fondului, în temeiul art. 999 alin. (2), (3) şi (4) C. proc. civ., în sensul de a-l obliga pe posesorul neproprietar să-i redea posesia acestor terenuri şi să recapete stăpânirea acestora prin restituirea titlurilor de proprietate; 2. iar prin soluţionarea litigiului asupra fondului să dispună: a) în temeiul art. 1247 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 1249 alin. (1) C. civ., constatarea nulităţii absolute a celor două promisiuni de vânzare-cumpărare şi anularea acestora în condiţiile art. 1221 şi art. 1222 C. civ. pentru neîndeplinirea condiţiei şi a altor cauze prevăzute de lege, cu consecinţa: a.1. repunerii părţilor în situaţia anterioară; a.2. obligării pârâtului C. la restituirea celor două titluri de proprietate, înscrisuri originale pe care acesta le-a reţinut şi le deţine ilegal de peste 15 ani; b) în temeiul art. 1305 coroborat cu art. 1308 şi art. 1310 C. civ., revocarea procurilor de reprezentare acordate lui D.; c) în temeiul art. 1350 alin. (1) şi (2) C. civ., obligarea pârâţilor şi a părţii responsabile civilmente la repararea prejudiciului cauzat, în sumă de 850.500 RON; d) cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5569 din 8 iunie 2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 1844 din 6 decembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia netimbrării, a anulat cererea de chemare în judecată, având ca obiect "revendicare imobiliară - repunere părţi în situaţia anterioară", ca insuficient timbrată şi cererea de pronunţare a ordonanţei preşedinţiale ca netimbrată; a obligat pe reclamant la plata sumei de 7.311 RON către pârâtul D., cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu apărător ales.
3. Hotărârile pronunţate de instanţa de apel
Prin decizia nr. 1056 din 19 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul, a anulat sentinţa civilă apelată, a reţinut cauza pentru evocarea fondului; a disjuns cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială şi formarea unui nou dosar ; a stabilit termen, în dosarul de faţă, pentru soluţionarea litigiului asupra fondului, reclamantul fiind citat cu menţiunea de a achita restul taxei judiciare de timbru, în cuantum de 19.940 RON, sub sancţiunea anulării cererii.
Prin decizia nr. 127 din 13 februarie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în evocarea fondului, a admis excepţia de netimbrare; a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor D., C., E. şi B., ca insuficient timbrată; a obligat pe reclamant să plătească pârâtului D. suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
4. Recursul formulat în cauză
Împotriva deciziei nr. 127 din 13 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea deciziei recurate, formulând următoarele susţineri:
În primul rând, expune motivele cererii de chemare în judecată, cu precizarea că, în mod intenţionat, nu a solicitat recuperarea prejudiciului de la pârâţi, cunoscând faptul că nu are posibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru. În continuare, face referire la adresele emise de prima instanţă, prin care i-au fost aduse la cunoştinţă obligaţiile ce trebuie complinite, la parcursul procesual, precum şi la conţinutul mai multor acte de procedură, pe care le consideră relevante (citaţii, întâmpinări, răspuns la întâmpinare etc.). Totodată, reiterează criticile din cererea de apel referitoare la constatările primei instanţe din sentinţa nr. 1844 din 6 decembrie 2022.
Precizează recurentul că la 29 martie 2023 a primit adresa emisă de curtea de apel, prin care i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru pentru apel în cuantum de 20 RON, taxă achitată cu chitanţa nr. x din 5 aprilie 2023 şi transmisă prin poştă la 11 aprilie 2023. După depunerea acestei chitanţe, a primit citaţia pentru termenul de judecată din 8 iunie 2023, ora 12:00, însă ulterior a primit, în mod inexplicabil, citaţie pentru termenul de judecată din 8 iunie 2023, fără a i se comunica minuta, încheierea de şedinţă cu privire la şedinţa din 8 iunie 2023. La 25 septembrie arată că a primit două citaţii, una pentru termenul din 31 octombrie 2023, când urma să fie judecată cererea de ordonanţă preşedinţială, prin care i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 200 RON, iar a doua citaţie pentru termenul de judecată din 28 noiembrie 2023, când urma să fie judecată cererea de chemare în judecată, prin care i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 19.940 RON.
Menţionează că a formulat cerere de reexaminare împotriva deciziei civile nr. 1056A din 19 septembrie 2023 (hotărârea intermediară) şi a celor două citaţii, prin care a solicitat instanţei: - să revină asupra taxei de timbru în cuantum de 19.940 RON, stabilită de tribunal; - să verifice şi să constate că este greşită taxa în cuantum de 20.380 RON stabilită de tribunal; - să verifice şi să constate dacă taxa în cuantum de 340 RON este suficientă pentru judecarea fondului cauzei; - să recalculeze şi să stabilească, dacă se impune, o nouă taxă judiciară de timbru pentru judecarea fondului, cât şi a apelului. Subliniază că, odată cu comunicarea cererii de reexaminare, a comunicat dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, respectiv chitanţa nr. x din 18 octombrie 2023.
Faţă de soluţiile pronunţate asupra apelului şi cererii de reexaminare menţionate, recurentul susţine că, nici prin decizia nr. 1340A din 31 octombrie 2023 şi nici prin încheierea din 20 noiembrie 2023, instanţa nu a binevoit să ia act de precizarea sa expresă în sensul că renunţă la prejudiciul în valoare de 850.500 RON, refuzând în mod abuziv să revină asupra taxei judiciare de timbru, astfel încât să o stabilească în funcţie de pretenţiile din cererea de chemare în judecată iniţială, depusă la 23 noiembrie 2020.
Mai arată că, la 11 decembrie 2023, a primit citaţia pentru termenul din 13 februarie 2024, prin care i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 13.964 RON, precum s-a stabilit prin încheierea din 20 noiembrie 2023, citaţie care a fost repetată la 31 ianuarie 2024, cu menţiunea că are dreptul de a formula cerere de reexaminare, pe care de altfel a depus-o la 7 februarie 2024. Această cerere de reexaminare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea pronunţată la 29 februarie 2024 în dosarul nr. x/2020.1.
Învederează că, în opinia sa, trebuia să se ţină seama de faptul că reexaminarea formulată la 20 octombrie 2023 a vizat cele două citaţii, în timp ce reexaminarea formulată la 7 februarie 2023 a privit numai taxa de timbru în cuantum de 19.940 RON, precum şi de împrejurarea că prin cererea de apel a făcut cunoscut instanţei că a renunţat la cererea de obligare a pârâţilor la despăgubiri în cuantum de 850.500 RON. Ca atare, susţine că prin încheierea din 29 februarie 2024 instanţa a reţinut greşit că a mai formulat anterior o cerere de reexaminare soluţionată prin încheierea din 20 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Recurentul solicită un răspuns juridic în ceea ce priveşte aprecierea cererii de reexaminare a taxei de timbru în cuantum de 13.964 RON, formulată la 9 februarie 2024 împotriva încheierii pronunţate la 20 noiembrie 2023 ca fiind o a doua cale de atac, contrară dispoziţiilor art. 460 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, menţionează că instanţa nu şi-a îndeplinit obligaţia de a verifica modul de soluţionare a cererii de reexaminare formulate la 20 octombrie 2023, soluţionată prin încheierea pronunţată la 20 noiembrie 2023 în dosarul nr. x/2020, neverificând motivele pe care le-a invocat.
Arată că, în finalul încheierii din 29 februarie 2024, instanţa a constatat greşit că cererea de reexaminare este inadmisibilă, în condiţiile în care noţiunea de inadmisibilitate nu vizează excepţia, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modalitate de respingere a cererii.
În ceea ce priveşte referatul făcut de grefier în şedinţa din 13 februarie 2024, precizează că prin cererea de apel a învederat instanţei că taxa judiciară în cuantum de 20.380 RON stabilită prin sentinţa civilă nr. 1844 din 6 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Bucureşti este exagerată şi greşită, precum şi că renunţă la cererea de obligare a pârâţilor şi a părţii responsabile civilmente la repararea prejudiciului în valoare de 850.500 RON. Recurentul arată că instanţa nu a ţinut seama de această solicitare, ci a dat satisfacţie apărătorului pârâtului D., care a solicitat anularea cererii de chemare în judecată, avocat care, în opinia sa, îi apără în realitate pe pârâţii C. şi B.. Totodată, solicită o explicaţie pentru faptul că instanţele nu au sesizat că pârâţii, răspunzători de faptele comise, nu se prezintă în faţa instanţei, nu sunt citaţi expres, nu li se cere să îşi prezinte punctul de vedere cu privire la cele reclamate de reclamant.
De asemenea, recurentul arată că prin decizia civilă nr. 1056A din 19 septembrie 2023, curtea de apel nu a anulat şi taxa de timbru în sumă de 19.940 RON rămasă după scăderea din 20.380 RON a sumei de 440 RON, achitată anterior de apelant. Menţionează că este nelămurit şi nemulţumit de faptul că nu a fost luată în calcul stabilirea taxei pe fiecare capăt de cerere din cererea iniţială depusă la 23 noiembrie 2020 şi suma de 100 RON achitată cu chitanţa x din 22 august 2022, având în vedere că suma de 440 RON achitată de reclamant ar fi fost mai mult decât suficientă pentru judecarea şi soluţionarea cererii de chemare în judecată iniţiale, din 23 noiembrie 2020. Precizează că pe chitanţe nu este menţionat pentru ce a fost achitată suma de 440 RON. Însă, instanţa de apel a defalcat suma totală pe fiecare capăt de cerere şi pentru revocarea împuternicirilor a reţinut că nu a ajuns suma de 40 RON.
Apreciază că instanţa nu a fost consecventă în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme prin decizia nr. 1340A din 31 octombrie 2023 s-a luat act că pârâţii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, iar prin decizia recurată, reclamantul a fost obligat să achite suma de 3.000 RON către pârâtul D..
În drept, recurentul a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
5. Apărările formulate în cauză
Intimaţii nu au formulat întâmpinări la recursul declarat de reclamant.
Intimatul-pârât D. a formulat note scrise, prin care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii căii de atac pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
În conformitate cu textele legale enunţate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi argumentat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
Totodată, se reţine că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în acest sens stipulând expres prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Motivarea recursului conform exigenţelor prevăzute de lege presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.
Recurentul a indicat art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., însă nu a formulat critici susceptibile de încadrare în motivele de casare expres reglementate de legiuitor.
În cadrul cererii de recurs, începând cu pagina 1 şi până la pagina 19 este expus istoricul litigiului, recurentul prezentând în mod amplu mai multe acte de procedură relevante din perspectiva taxelor judiciare de timbru stabilite de instanţele de fond în sarcina sa. Aceste susţineri au rolul de a oferi context pentru nemulţumirile pe care le-a reliefat în continuare, în cuprinsul paginilor 19-23, fără a putea fi calificate drept critici de nelegalitate a deciziei recurate.
Fără a opune elemente concrete de nelegalitate grefate pe considerentele hotărârii atacate sunt şi susţinerile recurentului referitoare la comunicarea minutei şi încheierii de şedinţă din 8 iunie 2023.
Înalta Curte reţine că obiectul recursului este reprezentat de decizia nr. 127 din 13 februarie, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în evocarea fondului, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor D., C., E. şi B., ca insuficient timbrată.
Ca atare, controlul legalităţii unei astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la verificarea respectării condiţiilor pentru aplicarea sancţiunii nulităţii în situaţia încălcării dispoziţiilor legale referitoare la cerinţa timbrării cererii deduse judecăţii.
Pe calea prezentului recurs, reclamantul nu mai poate pune în discuţie modul de determinare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa în mod definitiv, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prin încheierea din 20 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care a fost admisă cererea sa de reexaminare, curtea de apel stabilind că datorează o taxă în cuantum de 13.964 RON, în loc de 19.940 RON.
Aspectele dezlegate prin această încheiere au intrat în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuţie de aceeaşi parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunţate cu privire la fondul litigiului. Prin urmare, nu mai pot fi analizate nemulţumirile recurentului referitoare la soluţia definitivă pronunţată asupra cererii de reexaminare soluţionate prin această încheiere.
Pentru acelaşi argument, nu pot fi primite nici criticile care privesc încheierea din 29 februarie 2024, pronunţată de curtea de apel în dosarul nr. x/2020.1, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare formulată la 8 februarie 2024.
Recurentul pretinde că instanţa de apel nu a verificat modul de soluţionare a cererii de reexaminare pe care a formulat-o la 20 octombrie 2023, soluţionată prin încheierea pronunţată la 20 noiembrie 2023 în dosarul nr. x/2020. Această susţinere nu se raportează la considerentele instanţei de apel, care a pronunţat soluţia de anulare a cererii de chemare în judecată ca insuficient timbrată în raport cu taxa de timbru stabilită în mod definitiv prin încheierea din 20 noiembrie 2023, prin urmare, nu poate determina controlul judiciar în coordonatele recursului, din moment ce acesta trebuie să aibă ca obiect raţionamentul instanţei de apel, astfel cum a fost redat în considerentele deciziei.
De asemenea, faţă de motivarea curţii de apel, nu au vocaţie critică, din perspectiva motivelor de casare, nici susţinerile potrivit cărora instanţa de apel nu a ţinut cont că prin cererea de apel a învederat că taxa judiciară în cuantum de 20.380 RON stabilită prin sentinţa civilă nr. 1844 din 6 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Bucureşti este exagerată şi greşită, precum şi că renunţă la cererea de obligare a pârâţilor şi a părţii responsabile civilmente la repararea prejudiciului în valoare de 850.500 RON.
Pe de-o parte, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1844 din 6 decembrie 2022 a fost admis prin decizia intermediară, iar prin decizia recurată s-a reţinut că taxa judiciară de timbru datorată în rejudecarea cererii de chemare în judecată este 13.964 RON, iar nu 20.380 RON
Instanţa de apel a arătat de ce nu poate lua act de renunţarea la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului în valoare de 850.500 RON, deoarece inclusiv pentru o asemenea modalitate de soluţionare a unei cereri este necesară îndeplinirea, în prealabil, a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru (care ţine de legala învestire a instanţei), în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (1) lit. d) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Susţinerea interogativă formulată de recurent, care se consideră nelămurit de instanţa de apel, nu conturează o veritabilă critică de nelegalitate cu privire la argumentaţia juridică expusă în decizia recurată, ci reflectă insatisfacţia sa faţă de soluţia pronunţată. De altfel, partea recurentă a omis a arăta, printr-o argumentaţie juridică propriu-zisă, în ce mod ar fi fost încălcate regulile de drept care fundamentează concluzia curţii de apel sau interpretarea pe care acesta o consideră corectă şi discordanţa acestei interpretări cu cea dată de instanţa de apel prin hotărârea atacată.
În acelaşi registru se înscrie şi nemulţumirea recurentului faţă de faptul că nu a fost luată în calcul stabilirea taxei pe fiecare petit din cererea iniţială, depusă la 23 noiembrie 2020 şi suma de 100 RON, achitată cu chitanţa nr. x din 22 august 2022.
Totodată, punctul de vedere al recurentului cu privire la conduita procesuală a pârâţilor, în special a pârâtului D., nu deduce analizei instanţei de recurs o critică de nelegalitate.
Nici ultima susţinere din cererea de recurs nu poate fi primită, întrucât nu se grefează pe raţionamentul curţii de apel cu privire la soluţia de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum redus, de 3.000 RON, către pârâtul D.. În plus, cheltuielile de judecată din prezentul dosar nu au legătură cu cele solicitate în dosarul disjuns, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, soluţionat prin decizia nr. 1340A din 31 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023.
Concluzionând, Înalta Curte constată că motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate în mod formal de către recurent, fiind însoţite de enunţuri interogative, care nu respectă cerinţele prevăzute de art. 483 alin. (3) din acelaşi cod. Nu au fost indicate viciile de motivare, normele de drept material sau procesual încălcate de instanţa de apel sau în ce mod aceasta ar fi depăşit atribuţiile judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de casare, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.
Faţă de soluţia ce va fi dispusă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 451-453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentul-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON, către intimatul-pârât D., conform dovezii de la dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 127 din 13 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON, către intimatul-pârât D..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2024.