Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, contestaţie împotriva Deciziei nr. 3669/23.04.2021 solicitând includerea sa şi a fraţilor săi, B. şi C., ca fii ai decedatei D. pentru pensia de urmaş a celor deportaţi în 1942-1944.
I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2543/25.04.2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În motivare, instanţa a reţinut faptul că cererea care face obiectul cauzei de faţă priveşte emiterea unui act administrativ de către o autoritate publică centrală (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură) şi că, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa revine curţii de apel şi nu tribunalului.
I.2.2. Prin sentinţa nr. 1992 din data de 3.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul A., cu domiciliul ales la CS pentru Adulti SF Ioan cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă.
S-a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi s-a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă curtea de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, anterior evocate, iar nu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Subsidiar, s-a reţinut şi împrejurarea că este de asemenea competent tribunalul, prin raportare la emitentul deciziei contestate, respectiv Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, fiind aşadar aşadar vorba despre o autoritate publică locală, nu naţională.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
II.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu un conflict de competenţă materială ivit intre două instanţe de grad diferit în soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 3669/23.04.2021 privind respingerea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, emisă de Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti).
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri: "Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestaţiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru".
În acord cu soluţia Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit prin aceste dispoziţii o normă specială de competenţă în soluţionarea litigiilor privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Din întreaga economie a legii rezultă că s-a introdus o excepţie de la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în sensul că tribunalul este instanţa competentă după materie să judece contestaţiile privind stabilirea calităţii de beneficiar şi a indemnizaţiei lunare în condiţiile respectivului decret-lege
Se reţine că atunci când se instituie, prin norme speciale, unele derogări de la normele comune (generale) în materie de competenţă, stabilind că judecata anumitor categorii de procese sau cereri aparţine altor instanţe decât cele la care se referă normele de drept comun cuprinse în Legea contenciosului administrativ, respectivele norme speciale, în considerarea caracterului lor de norme de excepţie, se vor aplica în mod prioritar, ca formă de manifestare a regulii specialia generalibus derogant (legea specială derogă de la cea generală).
Întrucât prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 au caracter de normă specială în materie de competenţă, acestea beneficiază de preeminenţă în aplicare, neavând relevanţă dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ care stabilesc competenţa după rangul autorităţii pârâte.
II.2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.