Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 05 mai 2022 sub nr. x/2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. şi Z. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării:
(1) anularea parţială a Ordinului nr. 6245/C din 30 decembrie 2021 emis de Ministerul Justiţiei, respectiv a art. 4 din ordin, în sensul stabilirii indemnizaţiei de încadrare începând cu data de 01 august 2016 şi în continuare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, în vederea realizării unei salarizări la nivel maxim aflat în plată, unitare la nivelul întregului sistem judiciar, pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;
(2) anularea parţială a Ordinului nr. 6245/C din 30 decembrie 2021 emis de Ministerul Justiţiei, respectiv a art. 1, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
(3) anularea parţială a Ordinului nr. 6245/C din 30 decembrie 2021, respectiv stabilirea coeficientului de multiplicare 19 (DNA/DUCOT) şi ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, dar şi ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, din perspectiva discrepanţei generate de inechitatea aplicării acestui coeficient exclusiv magistraţilor procurori din structurile menţionate, omiţându-se faptul că aceste cauze sunt soluţionate la nivel de tribunale şi curţi de apel, potrivit competenţei şi există hotărâri judecătoreşti definitive în-acest sens;
(4) anularea parţială a Ordinului nr. 406/C/2022 din 07 februarie 2022 emis de Ministerului Justiţiei, în sensul acordării sporurilor de 45% în principal (30% în subsidiar) conform Legii nr. 153/2017 şi plăţii diferenţelor de drepturi salariale rezultate începând cu data 09 aprilie 2015;
(5) emiterea unor noi ordine de salarizare pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09 aprilie 2015 şi nu cu data de 30 decembrie 2021, data emiterii ordinului contestat, precum şi în continuare prin luarea în calcul a VRS 605,225 RON începând cu data dc 01 august 2016 şi a coeficienţilor de multiplicare DNA/DIICOT începând cu data de 09 aprilie 2015, precum şi a sporurilor de 45% în principal (30% subsidiar), toate cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a sporurilor urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi acordării plăţii diferenţelor de drepturi salariate rezultate;
(6) emiterea ordinelor de salarizare de la pct. 5 de către Ministerul Justiţiei cu indicarea în concret a formulei de calcul a indemnizaţiei lunare de încadrare şi a sporurilor astfel cum au fost solicitate (în raport de elementele de salarizare VRS 605,225 şi coeficient 19, precum şi sporuri) în acord cu principiul transparenţei reglementat de Legea nr. 153/2017.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1538/2023 pronunţată la 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Curtea de Apel Galaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Galaţi, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 1538/2023 pronunţată la 25 octombrie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
După o succintă prezentare a situaţiei de fapt şi a formei aplicabile a cadrului legal, se învederează următoarele:
- Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este fondat, întrucât procedura de citare a fost nelegal îndeplinită în cauză în raport de următoarele argumente:
Cu titlu prealabil, învederează faptul că prin cererea de chemare in judecată reclamanţii au indicat domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură ca fiind stabilit în mun. Galati, str. x; jud. Galati, fără a desemna pe reclamanta A. drept mandatarul tuturor celorlalti reclamanţi în vederea indeplinirii procedurii de citare.
Pornind de la acest aspect, solicită a se observa că reclamanţilor (cu excepţia reclamantei A.) nu le-a fost comunicat niciun act de procedură, respectiv: adresa privind obligaţiile stabilite prin rezoluţia din data de 11.05.2022, nu le-au fost comunicate intâmpinările formulate de către pârâti notele scrise depuse de Ministerul Justiţiei, citaţiile pentru primul termen de judecată stabilit la data de 30.01.2023, citaţiile pentru termenul de judecată din data de 14.06.2023 citaţiile pentru termenul de judecată din data de 25.10.2023.
În speţă, cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanţii au formulat acţiunea împreună, aceasta vizând contestarea hotărârii de solutionare a contestaţiei administrative a actelor administrative menţionate anterior, fără a preciza că ar fi reprezentati de un mandatar, indicând doar un domiciliu procesual comun. Mai mult, instanta de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 202 C. proc. civ., privind eventuala desemnare a unui mandatar sau curator special.
Atât din rezoluţia din data de 11.05.2022 (de îndeplinire a obligaţiilor de a indica domiciliul şi codul numeric personal pentru fiecare din reclamanţi, de a depune acţiunea semnată olograf în original, de a depune actele administrative contestate şi înscrisurile doveditoare), cât şi din rezoluţia din data de 02.09.2022 de comunicare a întâmpinărilor, rezultă că deşi se menţionează că prezenta comunicare se emite pentru toţi reclamanţii, actele de procedură s-au comunicat doar reclamantei A..
De asemenea, pentru termenele de judecată stabilite la data de 30.01.2023, 14.06.2023 şi 25.10.2023 (la care a fost soluţionată cauza) a fost citată doar această reclamantă, deşi din rezoluţia preşedintelui completului nu rezultă că s-ar fi dispus citarea doar a unui reclamant.
Prin urmare, solicită a se observa că şi în cazul coparticipării procesuale, dacă nu există un reprezentant sau un mandatar, citarea reclamanţilor trebuia sa se facă pentru fiecare în parte.
Concluzionând, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, solicită instanţei admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
- Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cu titlu preliminar, învederează instanţei că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei, au învestit instanţa de fond cu anularea parţială a actelor administrative anterior menţionate, însă din motivele de fapt şi de drept expuse în cuprinsul acţiunii rezultă că au învestit instanţa de fond inclusiv cu controlul de legalitate a hotărârii organului vizat de dispoziţiile art. 7 cap. VIII din Anexa 5 a Legii nr. 153/2017, emisă ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol de lege.
Astfel, analizând motivele de fapt şi de drept expuse pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se poate concluziona că instanţa de fond a fost învestită cu motivele de nelegalitate a hotărârii prin care s-a respins contestaţia formulată în procedura administrativă.
Mai mult decât atât, referitor la greşita aplicare a normelor de drept material, se arată că prin minuta întâlnirii de unificare a practicii judiciare în materie contencios administrativ şi fiscal organizată la nivelul secţiilor Curţii de Apel Bucureşti şi al instanţelor arondate în data de 22.11.2023, într-o opinie, s-a apreciat că personalul din familia ocupaţională de funcţii bugetare "justiţie", nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale şi care formulează contestaţie administrativă împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, pentru ca mai apoi să formuleze în termen de 30 de zile de la soluţionarea contestaţiei plângere la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti doar împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, s-a apreciat că plângerea formulată la instanţă direct împotriva unui astfel de act administrativ nu are caracter inadmisibil.
În acest sens, solicită a se observa că actul administrativ a cărui anulare, în parte, se impune şi care produce efecte juridice faţă de reclamanţi, este reprezentat de actul prin care s-au stabilit drepturile salariale şi nu hotărârea de soluţionare a contestaţiei administrative. Chiar şi aşa însă, astfel cum s-a arătat anterior, prin cererea de chemare în judecată au învestit instanţa de fond cu controlul de legalitate atât a actului administrativ prin care s-au stabilit drepturile salariale, cât şi hotărârea prin care s-a respins contestaţia formulată în procedura administrativă.
În susţinerea argumentelor vizând admisibilitatea contestării direct a actului administrativ prin care s-au stabilit drepturile salariale, indică sentinţa civilă nr. 1885 din data de 08.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2023, prin care instanţa a admis cererea de chemare în judecată şi a anulat, în parte, actul administrativ prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanţilor, respectiv Decizia nr. 118/10.05.2023 a Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile în care actul administrativ contestat nu a fost reprezentat de hotărârea prin care s-a respins contestaţia formulată în procedura administrativă.
Pentru toate considerente de fapt de drept expuse, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinţei civile nr. 1538/25.10.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata-pârâtă Curtea de Apel Galaţi a depus întâmpinare, prin care solicită, în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale şi, în secundar, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamnţi este fondat, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.
Prin motivele de recurs, recurenţii-reclamanţi a adus critici de nelegalitate sentinţei invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile care privesc nelegala citare a acestora, prima instanţa încălcând regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii sentinţei pronunţate.
În concret, recurenţii au susţinut că le-au fost încălcate toate drepturile procesuale, deoarece, deşi au indicat expres locul ales unde să fie citaţi, respectiv "în mun. Galati, str. x; jud. Galati" prima instanţă nu i-a citat şi nu le-a comunicat actele de procedură în acest loc.
Analizând aceste critici, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte observă că reclamanţilor nu le-a fost comunicat niciun act de procedură, cu excepţia reclamantei A., respectiv: adresa privind obligaţiile stabilite prin rezoluţia din data de 17.05.2022, nu le-au fost comunicate intâmpinările formulate de către pârâti, notele scrise depuse de Ministerul Justiţiei, citaţiile pentru primul termen de judecată stabilit la data de 30.01.2023, citaţiile pentru termenul de judecată din data de 14.06.2023 şi citaţiile pentru termenul de judecată din data de 25.10.2023.
Potrivit art. 153 din C. proc. civ.: "(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.
(2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."
Potrivit art. 154 din C. proc. civ.: "(1) Comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.
(7) Instanţa va verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen."
Potrivit art. 155 alin. (1) din C. proc. civ.: "Vor fi citaţi: pct. 6. pesoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă"
Înalta Curte constată că în cauză a fost citată doar reclamanta A., pe citaţiile emise acesteia se menţionează că "se referă la toţi reclamanţii", deşi prin cererea de chemare în judecată nu au desemnat pe reclamanta A. drept mandatarul tuturor celorlalti reclamanţi în vederea îndeplinirii procedurii de citare. Mai mult, instanţa de fond nu a solicitat părţilor conform art. 202 C. proc. civ. să numească un mandatar şi nici nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (3) numind un curator.
Prin urmare, aplicând dispoziţiile menţionate anterior la speţa de faţă, se constată că procedura de citare NU a fost legal îndeplinită cu recurenţii-reclamanţi pe tot parcursul judecării cauzei în faţa primei instanţe, în acest mod fiind cauzată o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă.
În raport de această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., invocate de către recurenţii-reclamanţi, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.
În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) şi (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamanţi, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., împotriva sentinţei nr. 1538/2023 pronunţate la 25 octombrie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 23 ianuarie 2025.