Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 04 aprilie 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 10021/16.12.2021 emisă de Comisia Speciala de Retrocedare, solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, să se admită contestaţia, să se anuleze în tot Decizia contestată si să se dispună:
- în principal, constatarea calităţii A. de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 94/2000 pentru imobilul situat în Mun. Galaţi, str. x, fost nr. 46, Jud. Galati, fostă proprietate comunitară evreiască preluată abuziv de către Statul Roman, si dispunerea restituirii în natura a acestui imobil;
- În subsidiar, constatarea calităţii A. de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 94/2000 pentru imobilul situat în Mun. Galati, str. x, fost nr. 46, Jud. Galati, fostă proprietate comunitară evreiască preluată abuziv de către Statul Roman, si dispunerea acordării de despăgubiri pentru acest imobil.
2. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 46 pronunţată la 6 aprilie 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea în contencios administrativ şi fiscal, formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au apaţinut Cultelor Religioase din România.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 46 pronunţate la 6 aprilie 2023 de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanţă, iar în subsidiar, rejudecând fondul, admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.
Prin motivele de recurs se învederează următoarele:
a) motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
- recurenta susţine că prima instanţă a ignorat cu desăvârşire apărările sale, reţinând în mod greşit că indicarea numărului casei nu este o simplă eroare materială, ci o situaţie mai complexă legată de numerotarea străzilor şi distanţele dintre clădiri.
Apreciază că, în esenţă, se pune problema clarificării cererii iniţiale în raport cu realitatea urbanistic. Astfel, deşi a arătat că eroarea materiala strecurată la momentul formulării cererii de retrocedare s-a datorat unor menţiuni inexacte din cuprinsul înscrisurilor care se aflau la acel moment in posesia sa, prima instanţă reţine că indicarea nr. 45 în loc de nr. 46 nu poate fi rezultatul unei erori materiale având în vedere ca cele doua imobile sunt situate vis-a-vis.
În mod evident, prima instanţă şi intimata ar fi trebuit sa analizeze toate înscrisurile care fac referire la imobilul pe care în mod real l-a solicitat si să analizeze temeinicia cererii sale prin raportare la aceste elemente, iar nu să speculeze o simpla eroare materiala strecurată în cuprinsul cererii de retrocedare si îndreptată ulterior.
Hotărârea recurată nu îndeplineşte standardul în materia motivării, prima instanţă reţinând in cuprinsul considerentelor doar aspectele care susţineau raţionamentul sau, omiţând sa observe celelalte motive si probe care conduceau la o concluzie contrara.
- Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material ca prima instanţă a ignorat cu totul scopul eminamente reparator al O.U.G. nr. 94/2000, act normativ adoptat pentru a îndrepta abuzurile si nedreptăţile cauzate cultelor religioase în perioada comunistă.
Comisia speciala de retrocedare a acţionat cu vădită rea voinţă şi total nelegal, dând eficienta unei erori strecurate în cuprinsul cererii de retrocedare, pe care a speculat-o ignorând cu desăvârşire scopul reparator al procedurii derulate în faţa sa. Desigur, aceasta conduită nu putea fi validata de către instanţa de judecată, decizia emisă de Comisia speciala de retrocedare nefiind rezultatul unei analize şi soluţii dispuse în conformitate cu scopul reparator al O.U.G. nr. 94/2000.
În egală măsură, decizia emisă de Comisia specială de retrocedare nu este în concordanta cu documentaţia depusă în susţinerea cererii de retrocedare, documentaţie în raport de care se determină şi obiectul concret si real al procedurii derulate în fata sa şi care s-a referit, in mod expres, la imobilul din Galati, str. x (fost 46) si nu la cel de la nr. 45.
Toate aceste critici, îndreptate in prima etapa procesuala împotriva deciziei contestate sunt pe deplin aplicabile şi faţă de Hotărârea recurată întrucât, prima instanţă nu a realizat o analiza proprie a situaţiei deduse judecăţii, ci a reţinut pur si simplu apărările intimatei, context în care modificarea numărului poştal din 74 în 80, nu poate avea consecinţele reţinute de prima instanţă. Astfel, faptul că imobilul vizat de cererea de retrocedare a făcut obiectul unor renumerotări succesive nu poate duce la respingerea cererii sale.
A. îndeplineşte toate condiţiile impuse de lege pentru soluţionarea favorabila a dosarului de retrocedare si emiterea unei decizii de restituire in natura sau, dupa caz, de acordare de masuri reparatorii pentru imobilul din Mun Galati, str. x (fost nr. 46), fiind dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul de retrocedare atât dreptul de proprietate asupra imobilului la momentul preluării, cât şi caracterul abuziv al acestei preluări. Astfel, cât priveşte dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, acesta a aparţinut Comunităţii Evreilor din Galaţi - Spitalul israelit din Galaţi, astfel cum rezulta in mod expres din actele depuse la dosar, înscrisuri ce dovedesc, in mod neechivoc împrejurarea ca imobilul în litigiu a aparţinut Comunităţii evreilor din Galaţi.
Ca atare, caracterul abuziv al preluării nu poate fi contestat, in condiţiile in care imobilul a fost preluat prin naţionalizare, nefiind acordate niciun fel de despăgubiri fostului proprietar.
Procesul-verbal nr. x/10.07.1952 pentru impunerea clădirilor si terenurilor din oraşe pe anul 1952, încheiat de Secţiunea financiara a Oraşului Galaţi, potrivit căreia, imobilul din Galaţi, str. x se afla in proprietatea Spitalului unificat nr. 3 şi era închiriat unor terte persoane fizice.
Totodată, preluarea imobilului de către stat a fost confirmata încă o data, deşi nu mai era necesar, inclusiv prin raportul de expertiza întocmit în faţa primei instanţe, în cuprinsul căruia se arată că deschiderea cărţii funciare a intervenit la momentul la care dl. B. şi-a intabulat dreptul de proprietate dobândit în baza unui contract de vânzare încheiat cu Primăria Galaţi.
Contrar celor reţinut de prima instanţa, intimata nu s-a aflat într-o situaţie similară cu cea în care formula o cerere de retrocedare pentru toate imobilele din Galaţi, scopul cererii de retrocedare ce face obiectul analizei fiind acela de a obtine retrocedarea/despăgubiri pentru imobilul Spitalul israelit din Galati. Faptul ca iniţial s-a indicat nr. 45 în loc de 46, nu poate decât sa confirme faptul că se afla în prezenţa unei erori materiale, cererea nefiind formulată în modalitatea generica indicată de instanţă.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţei de fond.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Demersul judiciar al reclamantei A., astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a Deciziei nr. 10021/16.12.2021 emisă de Comisia Speciala de Retrocedare.
Soluţionând cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că prin cererea de retrocedare nr. x l/C/24.01.2006 A. a solicitat retrocedarea imobilului situat în str. x, iar prin adresa x/06.04.2021 a schimba obiectul cererii de retrocedare la imobilul situat în str. x. Solicitarea acestui imobil reprezintă o extindere a obiectului cererii de retrocedare nr. 68863l/C/24.01.2006 şi nu poate fi luată în considerare, având în vedere faptul că este depusă în afara celui de-al doilea termen prevăzut de O.U.G. nr. 94/2000 pentru depunerea cererilor de retrocedare (25.07.2005-25.01.2006). S-a mai reţinut că nu este vorba de o simplă eroare materială, îndreptată prin precizarea depusă la Comisia specială de retrocedare sub nr. x/04.01.2021; astfel cum în mod just arată pârâta, în practica numerotării străzilor numerele pare ale clădirilor sunt aşezate vis-a-vis de numerele impare, existând de multe ori clădiri aşezate, în funcţie de suprafaţa terenului, la distanţe mari între ele.
Recurenta-reclamantă a criticat soluţia primei instanţe, clamând prin cererea de recurs formulată faptul că judecătorul fondului a ignorat cu desăvârşire apărările sale, reţinând în mod eronat că indicarea numărului casei nu este o simplă eroare materială, ci o situaţie mai complexă legată de numerotarea străzilor şi distanţele dintre clădiri şi a aplicat greşit legea, invocând împrejurări de fapt, în sensul că a depus acte ce atestă donaţii în favoarea comunităţii israelite.
Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar şi împărtăşind opinia judecătorului fondului în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, apreciază că toate criticile sunt nefondate, urmând să le analizeze şi să le răspundă în raport de finalitatea concretă a acestora.
În prealabil, trebuie precizat că recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor şi stabilirea unei alte situaţii de fapt, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile" şi, ca urmare, nu pot fi primite criticile de netemeinicie formulate de către recurentă, în priveşte modul de administrare a probatoriului.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii, judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.
Este însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.
Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care se întemeiază soluţia de respingere a acţiunii, în raport de motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, chiar dacă acestea o nemulţumesc pe recurenta-reclamantă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.
Înalta Curte reţine că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.
Or, în speţă, instanţa de fond a examinat în mod efectiv şi concret toate apărările formulate de părţile din dosar, precum şi înscrisurile depuse în probaţiune de aceştia, fiind clare şi lipsite de echivoc motivele pentru care a fost validată soluţia autorităţii administrative, precum şi probele care stau la baza acestei concluzii.
Aşadar, în mod corect a stabilit prima instanţă care este obiectul cauzei şi succesiunea evenimentelor ce constituie situaţia de fapt, astfel că analiza ulterioră a materialului probator lămureşte pe deplin poziţia instanţei de fond şi răspunde, în mod evident, tuturor argumentelor invocate de reclamantă.
Prin urmare, instanţa de recurs reţine, pe de o parte, că simpla nemulţumire a recurentei-reclamante referitoare la modul în care a interpretat prima instanţă dispoziţiile legale în cauză nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate care să se subsumeze motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., iar pe de altă parte, faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanţa acestora nu echivalează cu o nemotivare în sensul prevăzut de art. 425 C. proc. civ.
De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă, în esenţă, o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor susţinerilor formulate de acestea.
Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.
În opinia recurentei-reclamante, hotărârea Curţii de Apel Galaţi este nelegală, întrucât instanţa nu i-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului care a făcut obiectul cererii de retrocedare nr. x/24.10.2006, depusă în temeiul O.U.G. nr. 83/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Criticile formulate de către recurenta-reclamantă sunt nefondate, urmând a fi respinse, avându-se în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 10021/16.12.2021, Comisia specială de retrocedare a respins cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006 depusă, în temeiul O.U.G. nr. 83/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către A., cu privire la retrocedarea imobilului situat în municipiul Galaţi, strada x nr. 45, judeţul Galaţi, întrucât solicitanta nu a depus acte din care să reiasă dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul solicitat şi nici înscrisurile care să facă dovada preluării abuzive a imobilului, în perioada de referinţă a legii, respectiv 6 septembrie 1940 - 22 decembrie 1989,
Aşa cum s-a reţinut anterior, Comisia specială de retrocedare a respins cererea de retrocedare având drept considerente faptul că solicitanta nu a probat dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat şi nici un a depus dovada potrivit căreia imobilul respectiv ar fi fost preluat abuziv de către Statul Român.
Cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România este reprezentat de O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În aplicarea prevederilor acestui act normativ, prin Hotărârea Guvernului nr. 1164/17.10.2002, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1093/15.09.2005, au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1164/17.10.2002, a fost înfiinţată Comisia specială de retrocedare ca structură abilitată să aducă la îndeplinire dispoziţiile actelor normative sus-mentionate.
Totodată, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei speciale de retrocedare prevăzut în Anexa 3 la Hotărârea de Guvern nr. 1.164/2002, modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 1094/2005, a fost înfiinţată şi totodată au fost stabilite competenţele Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, ca entitate abilitată să aducă la îndeplinire dispoziţiile actelor normative sus-mentionate.
Acesta este cadrul normativ în vigoare la data emiterii deciziei a cărei legalitate se contestă.
Cadrul normativ menţionat anterior creează posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, astfel cum sunt acestea circumstanţiale în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999, republicată, şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 septembrie 1940 - 22 decembrie 1989, aflate în proprietatea statului sau a unei persoane juridice de drept public (...).
În temeiul O.U.G. nr. 83/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin cererea de retrocedare A. a solicitat restituirea imobilului situat în municipiul Galaţi, strada x nr. 45, judeţul Galaţi.
Ulterior, la circa 15 ani de la depunerea cererii nr. x/2006 şi după trecerea termenului prevăzut de lege, recurenta-reclamantă a depus o cerere rectificatoare, în sensul că a indicat greşit numărul imobilului ca fiind 45, în loc de 46.
Prin acţiunea introductivă reclamanta a contestat Deciza nr. 10021/16.12.2021, motivând, în esenţă, că cererea de retrocedare a vizat imobilul situat în str. x (fost 46), dar la momentul formulării acesteia nu a avut acces la toate informaţiile referitoare la locaţia şi situaţia juridică a imobilului din moment ce arhivele Comunităţii Evreieşti au fost preluate de stat în perioada comunistă.
Prin sentinţa recurată, acţiunea privind anularea deciziei contestate a fost respinsă, reclamanta reiterând aspecte prezentate în faţa primei instanţe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.
Criticile formulate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 faţă de precizarea nr. 06/06.01.2021, intenţia sa de a solicita restituirea întregului imobil fiind exprimată încă din anul 2006, sunt nefondate.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 501/2002, în forma în vigoare în perioada de referinţă, cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie.
Prin O.U.G. nr. 184/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2004, termenul de depunere a cererilor de retrocedare a imobilelor aparţinând cultelor religioase prevăzut la art. 1 alin. (5) a fost prelungit cu 30 de zile, iar prin art. II al Titlului II din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a fost acordat un nou termen de 6 luni pentru depunerea de cereri de retrocedare, calculat de la data intrării în vigoare a acestei legi (respectiv la 3 zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial), acest nou termen expirând în data de 25 ianuarie 2006.
Problema ce se cere a fi dezlegată în cauză este dacă cererea de retrocedare înregistrată sub nr. x/2006 a privit imobilul din Galaţi, strada x nr. 46, judeţul Galaţi, iar nu imobilul din Galaţi, strada x nr. 45, judeţul Galaţi, or, aşa cum reiese din întreg ansamblul probator administrat în cauză, este fără echivoc că prin cererea înregistrată în termenul prevăzut de lege, recurenta-reclamantă a avut în vedere exclusiv imobilul din str. x.
Deşi a depus cererea în termenul prevăzut de lege, recurenta nu a depus înscrisuri, sau precizări în termen legal, cu privire la numărul imobilului, aspect ce rezultă din adresele nr. x/2009 şi y/2013 prin care se solicită reclamantei completarea dosarului cu acte doveditoare.
Recurenta-reclamantă a continuat să susţină în cadrul recursului, că cererea înregistrată sub nr. x/19.05.2021, reprezintă doar o precizare cu privire la adresa de identificare a imobilului, dar din cuprinsul dosarului rezultă că între cele două numere 45 şi 46, nu există identitate, imobilele fiind pe părţile opuse ale străzii. În consecinţă, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că cererea de retrocedare trebuia analizată numai cu privire la imobilul din strada x nr. 45, din moment ce, pentru imobilul din str. x, cererea nu poate fi reţinută ca făcând parte din cele ce pot fi încadrate la eroare materială, întrucât schimba în tot obiectul cererii şi care a fost depusă tardiv, după împlinirea termenului de decădere prevăzut de lege.
Prin urmare, intimatei-pârâte nu i se poate imputa nicio culpă procesuală întrucât aceasta a întreprins demersurile necesare pentru completarea dosarului administrativ cu toate datele necesare stabilirii unei soluţii de către Comisie şi în vederea clarificării calităţii de persoană îndreptăţită a solicitantei cererii de retrocedare pentru imobilul din Galaţi, strada x nr. 45, judeţul Galaţi.
Conform legislaţiei în vigoare şi normelor metodologice aplicabile, cererea de retrocedare trebuie să conţină datele de identificare ale imobilului solicitat, recurenta-reclamanta având obligaţia de a preciza aceste date şi de a face dovada dreptului de proprietate în cadrul procedurii administrative corespunzătoare, dar documentele invocate în cererea precizatoare şi în faţa instanţei se referă la un alt imobil decât cel solicitat iniţial. Astfel, cererea reclamantei nu îndeplineşte condiţiile legale necesare pentru a fi admisă.
În acest context susţinerea din cuprinsul motivelor de recurs în sensul că ar fi dovedit că este proprietara imobilului din Galaţi, strada x nr. 74 (fost 46), judeţul Galaţi, conform înscrisurilor depuse la instituţia pârâtă şi ulterior în instanţă, nu mai poate face obiectul verificării instanţei de contencios administrativ.
Aşadar, ţinând cont de cele expuse anterior, reiese că, instanţa de fond în mod legal a respins contestaţia A. împotriva Deciziei nr. 10021/16.12.2021, emisă de Comisia Specială de Retrocedare, ca nefondată, dând eficienţă în mod corect normelor speciale în vigoare în materia restituirii proprietăţilor şi acordării de măsuri reparatorii.
Prin urmare, aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 46 pronunţate la 6 aprilie 2023 de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat .
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 14 noiembrie 2024.