Şedinţa publică din data de 5 februarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a I civilă, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii, constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal şi aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10 % în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON.
Au mai solicitat restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
De asemenea, au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, raportat la dispoziţiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 şi art. 56 din Constituţia României.
Prin sentinţa nr. 300 din 24.04.2023, Tribunalului Brăila, secţia a I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 62 din 22 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii E., G., B., F., D., A., C., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii, ca lipsită de interes.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 62 din 22 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs recurenţii-reclamanţi E., G., B., F., D., A. şi C., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea ca lipsită de interes, câtă vreme au solicitat şi plata dobânzii legale penalizatoare, precum şi actualizarea sumelor reţinute cu indicele de inflaţie.
Precizează că, deşi li s-au restituit sumele efectiv reţinute din pensii, nu le-au fost acordate sumele reprezentând actualizarea reţinerilor cu rata de inflaţie şi dobânda legală.
Susţin că au în continuare interes în cauză, întrucât se impune repararea integrală a prejudiciului şi acordarea beneficiului nerealizat, nu doar a pierderii efective.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.
Susţine că nu a fost adusă nicio critică cu privire la respingerea de către instanţa de fond a acţiunii ca lipsite de interes.
În esenţă, consideră că instanţa de fond a dat o dat o dezlegare corectă litigiului.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 5 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cauză, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii, constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamanţii E., G., B., F., D., A., C., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii, ca lipsită de interes.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat recurs recurenţii-reclamanţi, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cu titlu preliminar, se constată că la termenul de judecată din data de 05.02.2025, instanţa de recurs a invocat din oficiu motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Sectoriale de Pensii a Serviciului Român de Informaţii, astfel că cererea de recurs urmează a fi analizată şi sub acest aspect.
Înalta Curte constată că ambele motive de casare sunt fondate.
Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.
Însă, casele de pensii, prin reţinerile efectuate din pensiile intimaţilor-reclamanţi, au procedat doar la aplicarea O.U.G. nr. 130/2021, act emis de către Guvernul României, în calitatea sa de legiuitor delegat.
De altfel, urmând aceleaşi coordonate de respectare a actelor normative intrate în vigoare, la momentul emiterii şi publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 4/2023, casele de pensii au procedat la restituirea etapizată a sumelor anterior reţinute din drepturile de pensie ale intimaţilor-reclamanţi, astfel că nu i se poate reţine vreo culpă acestei autorităţi, pentru a putea fi obligată la plata dobânzii legale şi la actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie.
Faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii nu instituie răspunderea patrimonială a acestei entităţi în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant şi Casa de Pensii, referitor la atribuţiile conferite acesteia de lege, ci, aşa cum s-a arătat, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere a acesteia la îndeplinire.
Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute în temeiul ordonanţei declarate neconstituţionale se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu schimbă datele problemei, cu atât mai mult cu cât obiectul nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat.
Prin urmare, pretenţiile rămase în litigiu, la acest moment procesual, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, iar, în raport cu acestea, casele de pensii nu au calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaţilor-reclamanţi prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţinea emitentului, în speţă Guvernului României.
Astfel fiind, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi în rejudecare, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii, urmând a respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de fond a respins în mod greşit cererea de chemare în judecată ca lipsită de interes, în integralitatea ei.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat atât restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlul de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, precum şi repararea prejudiciului constând în actualizarea sumelor reţinute cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare.
Or, instanţa de fond a constatat că pentru sumele reţinute s-a dispus prin O.U.G. nr. 4/2023 restituirea eşalonată a acestora şi, în considerarea acestui aspect a considerat că acţiunea este lipsită de interes, fără a observa că reclamanţii au solicitat, pe lângă restituirea sumelor reţinute din pensie şi repararea prejudiciului constând în actualizarea sumelor reţinute cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.
Prin urmare, chiar dacă sumele reţinute din pensii au fost restituite recurenţilor-reclamanţi, aceştia justifică în continuare interes cu privire la acordarea beneficiului nerealizat, respectiv actualizarea sumelor reţinute cu indicele de inflaţia şi dobânda legală, astfel că instanţa de fond a respins în mod greşit cererea de chemare în judecată ca lipsită de interes în integralitatea ei.
În rejudecarea acestui capăt de cerere, Înalta Curte constată că în cauză, intimaţii-reclamanţi s-au considerat vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu, sens în care a formulat o acţiune în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Astfel, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, text potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."
Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 defineşte contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".
În acest context, art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acţiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând "(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, (ii) anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative." (alin. (5).
Se observă că dintre acţiunile enumerate de textul legal anterior menţionat, doar acelea referitoare la (ii) anularea actelor administrative ori (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative se circumscriu definiţiei de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.
În schimb, acţiunea în (i) acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deşi în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretenţiile băneşti prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic şi asimilat.
Înalta Curte subliniază aşadar că, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa (de urgenţă) declarată neconstituţională, astfel de acţiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.
Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acţiunea în discuţie, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului, are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât şi specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare a sa strictă, limitativă.
În aceste condiţii, din moment ce premisa de formulare a acţiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acţiuni în pretenţii formulate potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată exclusiv la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanţa sau ordonanţa de urgenţă (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care prin aplicarea unei ordonanţe/ordonanţe de urgenţă a Guvernului, ce ar fi neconstituţională, au prejudiciat partea reclamantă.
Punctual, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.
În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.
Drept urmare, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".
Consecutiv adoptării O.U.G. nr. 4/2023, prima instanţă s-a învestit pe fond doar cu pretenţiile formulate în cauză de intimatul-reclamant privind actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute din pensie conform O.U.G. nr. 130/2021 şi dobânda legală aferentă lor, solicitate cu titlul de despăgubiri.
Prin urmare, Înalta Curte are în vedere că acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.
Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".
Cu alte cuvinte, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa (de urgenţă) declarată neconstituţională, astfel de acţiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.
Totodată, referitor la sumele reţinute din pensiile reclamanţilor cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 4/2023 (art. 1) s-a stabilit că sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024.
Având în vedere această împrejurare, Înalta Curte constată că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, sumele reţinute fiind restituite eşalonat în baza O.U.G. nr. 4/2023.
Prin urmare, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite în parte acţiunea formulată de către reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pe care îl va obliga la plata către fiecare dintre reclamanţi a unei despăgubiri constând în actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute şi la plata dobânzii legale, respingând în rest cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca rămasă de obiect.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi; va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând: va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii şi va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, va admite în parte acţiunea formulată de către reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României; va obliga pârâtul Guvernul României la plata către fiecare dintre reclamanţi a unei despăgubiri constând în actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute din pensie cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, precum şi la plata dobânzii legale de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumelor reţinute; va respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca rămasă de obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi E., G., B., F., D., A. şi C. împotriva sentinţei nr. 62 din 22 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii E., G., B., F., D., A. şi C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acţiunea formulată de către reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Obligă pârâtul Guvernul României la plata către fiecare dintre reclamanţi a unei despăgubiri constând în actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute din pensie cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, precum şi la plata dobânzii legale de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumelor reţinute.
Respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca rămasă de obiect.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.