Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Alba Iulia, la data de 20.05.2024, sub nr. dosar x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României-Ministerul Finanţelor Publice-Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN) - Comitetul de Supraveghere, a solicitat suspendarea în parte a executării art. 1 al Deciziei nr. 600/25.04.2024 emisă de pârât, privind aprobarea acordării în favoarea reclamantei a Autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine clasa A, pentru un număr de 119 posturi tip slot - machine clasa A, cu seriile prevăzute în Anexa ce face parte integrantă din această Decizie, doar în ceea ce priveşte condiţia suspensivă nelegal instituită la acest articol, "a prezentării adeverinţei eliberată de Primăria în a cărei rază teritorială se află spaţiul propus spre exploatare a mijloacelor de joc în cauză, care să ateste că locul de exploatare se află într-o unitate administrativ teritorială cu o populaţie mai mare de 15.000 de locuitori până la data de 25.05.2024", până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii ei, fără afectarea celorlalte menţiuni ale Deciziei.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 157 din 6 iunie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc şi a fost suspendată executarea art. 1 din Decizia nr. 600 din 25.04.2024 emisă de pârât doar în ceea ce priveşte instituirea condiţiei suspensive a prezentării adeverinţei eliberate de Primăria în a cărei rază teritorială se află spaţiul propus spre exploatare a mijloacelor de joc în cauză, care să ateste că locul de exploatare se află într-o unitate administrativ - teritorială cu o populaţie mai mare de 15.000 locuitori, până la pronunţarea instanţei de fond.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 157 din 6 iunie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a susţinut că dezlegarea pricinii de către instanţa de fond s-a făcut cu aplicarea greşită a normelor de drept material în sensul că greşit a apreciat instanţa de fond că decizia atacată nu este motivată în fapt şi în drept şi, de asemenea, a reţinut greşit că ar fi îndeplinite condiţia cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Astfel, verificarea existenţei elementelor impuse de lege şi confirmarea existenţei lor, în condiţiile în care obiectul cererii este de suspendare a efectelor actului administrativ, nu impun din partea instanţei de judecată verificarea a însăşi motivării în fapt a acesteia, atât timp cât nu sunt aspecte care să ducă la o aparenţă vădită de nelegalitate a actului administrativ.
Ca atare, în opinia sa, reţinând că actul administrativ este motivat atât în fapt, cât şi în drept, nu se poate reţine îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.
Astfel, instanţa de fond, la momentul dezlegării pricinii, nu s-a raportat nici la dispoziţiile legii speciale în materia jocurilor de noroc, respectiv la dispoziţiile art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2009, care reglementează inclusiv momentul de la care actele administrative emise de către Comitetul de supraveghere din cadrul Oficiului Naţional al Jocurilor de Noroc produc efecte juridice.
Autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc este valabilă un an de la data acordării, excepţie făcând jocurile de noroc definite la art. 10 alin. (1) lit. p) unde valabilitatea este de 3 luni pentru jocurile de noroc temporare, după cum urmează: e) în cazul jocurilor tip slot-machine: pentru fiecare mijloc de joc; (4) Prin data acordării se înţelege data de întâi a lunii următoare celei în care, după ce s-a analizat, s-a avizat favorabil documentaţia depusă de operatorul economic şi s-a efectuat plata sumelor datorate anticipat de operatorul economic, conform prevederilor art. 12 alin. (4) din prezenta ordonanţa de urgenţă.
Or, raportat la acest aspect şi ţinând cont inclusiv de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 107/2024 se impunea specificarea făcuta în decizia astfel emisă, care intră în circuitul civil după intrarea în vigoare a prevederilor din Legea 107/2024, în vederea conformării din partea operatorului de jocuri de noroc.
Aceasta specificare este făcută tocmai în beneficiul operatorului de jocuri de noroc şi nicidecum pentru a impune o îngrădire în valorificarea autorizaţiei de exploatare a aparatelor de jocuri de noroc pentru care a fost emisă autorizaţia.
În fine, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, recurentul-pârât a susţinut că s-a dat o interpretare greşită dispoziţiilor legii, întrucât, în opinia sa, un act administrativ poate avea repercusiuni negative cu privire la partea căreia i se adresează însă acest aspect nu echivalează întotdeauna cu o pagubă iminentă greu de reparat.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că recurentul-pârât nu critică şi nu contrazice, prin argumente proprii, raţionamentul instanţei de fond în reţinerea cazului bine justificat, limitându-se să susţină doar că decizia a fost emisă în concordanţă deplină cu prevederile H.G. nr. 298/2023, art. 10 din Anexa 2, pe care le-a reprodus, fără niciun fel de explicaţii sau argumente raportate la particularităţile cazului şi la considerentele instanţei de fond expuse, ceea ce echivalează cu o nemotivare a recursului.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate, în mod corect reţinându-se de prima instanţă îndeplinirea condiţiilor pagubei iminente şi a cazului bine justificat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind amânată la data de 5 decembrie 2025, la cererea intimatei-reclamante, pentru lipsă de apărare.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., prin întâmpinare, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-pârât privesc greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, acesta susţinând, în esenţă, că greşit a apreciat instanţa de fond că decizia atacată nu este motivată în fapt şi în drept şi, de asemenea, a reţinut greşit că ar fi îndeplinite condiţia cazului bine justificat şi a pagubei iminente, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
2. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. S.R.L., în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea 554/2004, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României-Ministerul Finanţelor Publice-Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN) - Comitetul de Supraveghere, a solicitat suspendarea în parte a executării art. 1 al Deciziei nr. 600/25.04.2024 emisă de pârât, privind aprobarea acordării în favoarea reclamantei a Autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine clasa A, pentru un număr de 119 posturi tip slot - machine clasa A, cu seriile prevăzute în Anexa ce face parte integrantă din această Decizie, doar în ceea ce priveşte condiţia suspensivă nelegal instituită la acest articol, "a prezentării adeverinţei eliberată de Primăria în a cărei rază teritorială se află spaţiul propus spre exploatare a mijloacelor de joc în cauză, care să ateste că locul de exploatare se află într-o unitate administrativ teritorială cu o populaţie mai mare de 15.000 de locuitori până la data de 25.05.2024", până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii ei, fără afectarea celorlalte menţiuni ale Deciziei.
Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă, pârâtul formulând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.
Înalta Curte aminteşte că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 " În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. (…)"
Instanţa de recurs observă că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.
Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Potrivit dispoziţiilor legale antereferite, reexecutarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce consultă tă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. şi Comisia CE, prin care s-a reţinut că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existenţa "cel puţin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate".
În lumina considerentelor şi a dispoziţiilor legale anterior expuse, se constată că în art. 1 al Deciziei nr. 600/25.04.2024 emisă de pârât, privind aprobarea acordării în favoarea reclamantei a Autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine clasa A, pentru un număr de 119 posturi tip slot - machine clasa A, cu seriile prevăzute în Anexa ce face parte integrantă din această Decizie, este impusă şi condiţia suspensivă criticată de reclamantă pentru aparentă nelegalitate, "a prezentării adeverinţei eliberată de Primăria în a cărei rază teritorială se află spaţiul propus spre exploatare a mijloacelor de joc în cauză, care să ateste că locul de exploatare se află într-o unitate administrativ teritorială cu o populaţie mai mare de 15.000 de locuitori până la data de 25.05.2024."
Contrar susţinerilor recurentului-pârât în sensul că actul a cărui suspendare a executării se solicită este motivat în fapt şi în drept astfel că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, instanţa de control judiciar constată că în mod corect a apreciat prima instanţă că este îndeplinită această condiţie, întrucât la nivel de aparenţă există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziei a cărei suspendare se solicită în raport de îndeplinirea condiţiei privind motivarea actului administrativ.
Astfel, s-a reţinut în mod corect că actul administrativ emis de pârât nu este motivat sub aspectul instituirii condiţiei menţionate la art. 1, care condiţionează posibilitatea exploatării mijloacelor de joc autorizate de dovada înregistrării la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a adeverinţelor emise de primăriile competente administrativ- teritorial până la data de 25.05.2024.
Înalta Curte aminteşte că motivarea unui act administrativ reprezintă o condiţie de legalitate a actului, este obligatorie şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului. Aceasta trebuie să conţină elemente de fapt care să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei şi, de asemenea, să permită exercitarea controlului de legalitate, motivarea fiind menită să asigure subiectului de drept căruia i se adresează, exercitarea dreptului la apărare şi a unui proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, condiţie a cărei nesocotire atrage anulabilitatea actului.
Prin urmare, orice act administrativ trebuie să fie motivat în fapt şi în drept, iar faptul că motivarea nu trebuie să fie exhaustivă, aceasta reprezentând o chestiune de sinteză, de conţinut, iar nu de volum, nu echivalează cu faptul că pot rămâne anumite măsuri ori aspectele esenţiale fără o motivare concretă.
Or, impunerea condiţiei în discuţie reprezintă un aspect esenţial care trebuie să se regăsească şi în motivarea actului administrativ, cu atât mai mult cu cât, astfel cum a arătat instanţa de fond, legislaţia care impunea condiţionarea posibilităţii exploatării mijloacelor de joc autorizate de dovada înregistrării la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a adeverinţelor emise de primăriile competente administrativ-teritorial astfel cum este menţionat în Decizie nu intrase în vigoare la momentul emiterii actului.
Astfel, prima instanţă a reţinut că, deşi în cuprinsul deciziei nu se face nici o referire la temeiul legal care a stat la baza instituirii acestei condiţii criticate de reclamantă, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a arătat că s-au avut în vedere prevederile Legii nr. 107/2024 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2023 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, care era publicată în Monitorul Oficial la data emiterii actului, dar urma să intre în vigoare abia la data de 28.04.2024, astfel că documentaţiile privind acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc au fost aprobate cu luarea în considerare a prevederilor noii legi, susţineri cu privire la conformarea reclamantei la dispoziţiile legii care urma să intre în vigoare formulând recurentul şi prin memoriul de recurs, Înalta Curte constatând că aceste nu pot fi primite pentru argumentele anterior expuse.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţia pagubei iminente, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanţă la analizarea acesteia.
Astfel, condiţia pagubei iminente presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, dar cu toate acestea, iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi
Nu pot fi primite susţinerile recurentului-pârât în sensul că s-a dat o interpretare greşită dispoziţiilor legii, întrucât, în opinia sa, un act administrativ poate avea repercusiuni negative cu privire la partea căreia i se adresează însă acest aspect nu echivalează întotdeauna cu o pagubă iminentă greu de reparat.
Aceasta pentru că, în acord cu opinia judecătorului fondului, în concret, Înalta Curte constată că reclamanta este deţinătoare a licenţei de organizare a jocurilor de noroc slot - machine pe o perioadă de 10 ani, iar în condiţiile nedepunerii adeverinţelor emise de primării pentru toate cele 119 mijloace de joc, activitatea acesteia este blocată, întrucât nu poate exploata aceste aparate de joc, astfel că se poate crea în patrimoniul său un prejudiciu material iminent, de vreme ce decizia a cărei suspendare o solicită o pune în imposibilitatea de a-şi desfăşura chiar activitatea în vederea căreia a fost autorizată, în condiţiile în care a făcut dovada achitării tuturor taxelor stabilite tot prin această decizie.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare şi va respinge recursul formulat de pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., prin întâmpinare.
Respinge recursul formulat de pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinţei nr. 157 din 6 iunie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.