Decizia nr. 77
Şedinţa publică din data de 3 aprilie 2023
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 83 din 12 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători a respins recursul declarat de A. şi recursul declarat de Asociaţia "Forumul Judecătorilor din România" împotriva încheierii din 28 martie 2018 pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, ca nefondate şi a respins recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 9J din 2 aprilie 2018 şi a încheierii din 28 martie 2018 pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.
Contestaţia privind tergiversarea procesului
La 31 octombrie 2022, recurenta A. a solicitat accelerarea redactării şi comunicării în integralitate a Deciziei nr. 83/2022, îndreptarea erorilor materiale şi a omisiunilor din cuprinsul deciziei şi comunicarea încheierii de amânare a pronunţării, ce cuprinde dezbaterile din 28 martie 2022, întrucât, la 15 iunie 2022, această încheiere nu se regăsea în dosar.
În susţinere, recurenta a solicitat ca Înalta Curte să înregistreze cererea în sistemul ECRIS şi să îi asigure accesul la toate actele din dosarul nr. x/2018, pentru a putea vizualiza atât decizia pronunţată, cât şi încheierea de amânare a pronunţării.
În drept, a invocat art. 522 alin. (2) paragrafele 1 şi 2 C. proc. civ., apreciind că nemotivarea şi neredactarea încheierii de dezbateri din 28 martie 2022, care este practicaua Deciziei nr. 83/2022 şi parte integrantă a acesteia, i-ar putea produce prejudicii ireparabile.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 83/2022, recurenta a solicitat numerotarea paginilor acesteia, rectificarea omisiunilor referitoare la redarea solicitărilor în probaţiune şi a înscrisurilor depuse de aceasta pe parcursul soluţionării cauzelor nr. x/2018 şi y/2018, precum şi redarea motivelor pentru care instanţa le-a admis sau respins, cu referire la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât din cuprinsul deciziei nu rezultă ce probe s-ar fi administrat.
În plus, recurenta ar fi solicitat instanţei de recurs să se pronunţe în scris asupra admisibilităţii probatoriului după revirimentul jurisprudenţei Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 381/2018 referitor la audierea martorilor, iar aceste chestiuni nu se regăsesc în cuprinsul deciziei.
O altă omisiune a Deciziei nr. 83/2022 se referă la greşita consemnare a împrejurării invocate de recurentă cu privire la parcursul dosarului nr. x/2015, în care doamna judecător B. a audiat inculpaţii, fiind necesar să fie redată încheierea în integralitatea ei, sub sancţiunea incidenţei falsului intelectual prevăzut de art. 321 C. pen.
Apreciază că încheierea din 28 martie 2018, ce face obiectul recursului, este nelegală şi lovită de nulitate, pentru că recurentei i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea majorităţii probelor solicitate.
De asemenea, în cuprinsul deciziei nu sunt redate susţinerile Inspecţiei Judiciare formulate în cadrul întâmpinării depuse la 12 iulie 2018.
Recurenta apreciază că se impune ca Decizia nr. 83/2022 să fie completată cu întregul istoric al situaţiei de fapt, cum reiese din Hotărârea nr. 1J/2013 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, definitivă prin Decizia nr. 340/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, Hotărârea nr. 16J/2010 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, definitivă prin Decizia nr. 57/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători.
Încheierea de trimitere a contestaţiei la tergiversare
Prin încheierea din 16 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de A. cu privire la Decizia nr. 83 din 12 aprilie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, iar prin încheierea din 9 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători a respins cererea formulată de A. privind completarea dispozitivului încheierii din 16 ianuarie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018 şi a dispus trimiterea contestaţiei privind tergiversarea procesului formulată de A. spre repartizare aleatorie.
Cauza a fost înregistrată la 10 februarie 2023 pe rolul Completului civil 1 noul C. proc. civ. 2023 şi a primit termen de judecată la 3 aprilie 2023.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Asupra excepţiei lipsei obiectului prezentei contestaţii la tergiversare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente".
Conform art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie."
De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa, cât şi atitudinea instanţei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor care aveau obligaţii legale sau judiciare.
Textele de lege anterior amintite reglementează procedura contestaţiei privind tergiversarea procesului, care reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil. Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
Aşadar, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Din analiza dispoziţiilor citate, rezultă că, în ipoteza admiterii contestaţiei privind tergiversarea procesului, completul de judecată dispune, prin încheiere, măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii, respectiv în cazurile reglementate de art. 522 C. proc. civ.
În prezenta cauză, pe calea contestaţiei la tergiversare, petenta solicită accelerarea redactării şi comunicării în integralitate a Deciziei nr. 83/2022, ipoteză care se încadrează în dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă cu autoritate de lucru judecat din încheierea din 9.02.2023, definitivă, dată în dosarul nr. x/2018.1: " din conţinutul dovezilor de comunicare a hotărârii judecătoreşti şi a încheierii de amânare a pronunţării ce face parte integrantă din hotărâre, aflate la dosarul nr. x/2018, rezultă următoarele: (a) Decizia nr. 83 din 12 aprilie 2022 i-a fost comunicată recurentei A., prin aplicaţia TDS, la 31 octombrie 2022, ora 08:25, iar documentul a fost vizualizat de către destinatar la ora: 09:38; (b) încheierea din 28 martie 2022 i-a fost comunicată recurentei A., în aceeaşi modalitate, la aceeaşi dată (31 octombrie 2022), la ora 14:01, şi a fost vizualizată de către recurentă la ora 14:56, în aceeaşi zi.
Cele mai sus-menţionate au fost confirmate inclusiv de rezultatul verificărilor efectuate la nivelul compartimentului de specialitate al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Direcţia Legislaţie, Studii, Documentare şi Informatică Juridică, materializat în cadrul referatului nr. 321 din 13 februarie 2023, în care se precizează: "conform log-urilor aplicaţiei TDS, încheierea de şedinţă din data de 28 martie 2022 a fost trimisă în format electronic în data de 31.10.2022, orele 14:01 şi vizualizată de către parte în aceeaşi zi la orele 14:56. Anexăm raportul de transmitere document, împreună cu dovada de vizualizare de către parte, precum şi documentele semnate electronic care au fost ataşate la acea dată. Cele 2 documente ataşate sunt:
• comunicarea generată din ECRIS, fiind tot cea corespunzătoare şedinţei din 12 aprilie 2022;
• încheierea din 28 martie 2022;".
Astfel, întrucât obiectul cauzei nu mai subzistă la data soluţionării contestaţiei de faţă, hotărârea şi încheierea de amânare a pronunţării fiind comunicate contestatoarei, Înalta Curte urmează să respingă, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată în cauză.
Faţă de soluţia dată contestaţiei privind tergiversarea procesului, Înalta Curte nu se va mai pronunţa cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de A. în legătură cu dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2023.