Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1420/2025

Decizia nr. 1420

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr. x/2025 la data de 17.04.2025, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/01.08.2007, urmare a cererii de executare silită formulate de creditoarea B. împotriva debitorului C.. Astfel, petentul a arătat că solicită încuviinţarea executării silite, care se va realiza prin poprire, debitorul fiind angajat al societăţii D. S.A..

II. Hotărârea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea:

Prin încheierea nr. 2986/29.04.2025, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reţinând că la data de 17.04.2025 - data începerii executării silite la iniţiativa creditoarei B. - domiciliul debitorului C. era situat în Bucureşti, str. x, astfel că în temeiul art. 651 Noul C. proc. civ., instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cerere este judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, cu motivarea că în circumscripţia acesteia, stabilită prin raportare la prevederile H.G. nr. 337/1993, se afla domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 5853/12.06.2025 prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că, în raport de data înregistrării cererii de executare silită la executor, respectiv anul 2012, executarea silită a fost pornită anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., astfel că în raport de conţinutul art. 24 din Noul C. proc. civ. - potrivit cu care, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare - rezultă că pentru stabilirea instanţei competente teritorial trebuie avute în vedere dispoziţiile C. proc. civ. din 1865, respectiv art. 331 şi urm. din acest act normativ.

Drept urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar potrivit art. 153 pct. 3 C. proc. civ. din 1865, competenţa teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Întrucât executarea silită urmează a se realiza în modalitatea popririi veniturilor debitorului obţinute de la un terţ poprit cu sediul în raza localităţii Râmnicu Vâlcea, instanţa a apreciat că Judecătoria Râmnicu Vâlcea este instanţa de executare competentă să soluţioneze încuviinţarea executării silite.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 24 din Noul C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 622 alin. (2) din Noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

Din datele cauzei rezultă că, la cererea creditorul iniţial E. S.A. s-a început executarea silită pe baza cererii acestuia înregistrată sub nr. x/25.06.2012 la BEJ A.. Ulterior, prin contractul de cesiune de creanţă din data de 07.12.2017, societatea B. a devenit noul creditor al debitorului C. prin preluarea inclusiv a dreptului creditorului iniţial aferent dosarului de executare nr. 3062MI/2012, dosar în care noul creditor a solicitat în anul 2025 continuarea executării silite în toate modalităţile de executare împotriva debitorului C., în vederea recuperării debitului rezultat în baza contractului de credit nr. x/01.08.2007.

Astfel, în raport de momentul declanşării procedurii executării silite, respectiv 25 iunie 2012 (când cererea de executare silită a fost înregistrată la Biroul executorului judecătoresc, în dosarul de executare nr. 3062MI/2012), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. din 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviinţare a executări silite, după cum statuează norma conflictuală din art. 24 C. proc. civ. mai sus evocată.

Devin astfel incidente dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ. de la 1865, potrivit cu care instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de executare, aceasta fiind, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Prin urmare, în procedura executării silite locul executării (criteriu stabilit de lege pentru determinarea instanţei de executare) este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, iar în cazul executării silite prin poprire, locul executării este dat de sediul terţului poprit.

Având în vedere că în speţă executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 3062MI/2012 urmează să se dispună prin poprire asupra veniturilor debitorului C. de la locul său de muncă, acesta fiind angajat al societăţii D. S.A. cu sediul în Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea, care are calitatea de terţ poprit, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite revine instanţei de la sediul acestuia.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanţă în a cărei circumscripţie se află sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2025.