Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată:
Prin contestaţia la executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 25.09.2023, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A., în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea executării, respectiv, anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 404/2021, aflat pe rolul B.E.J. B., întoarcerea executării silite pentru suma de 20.054,35 de RON, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti:
Prin sentinţa civilă nr. 8203/2023 din 9 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinând că la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova îşi avea sediul în Craiova, Bld. Decebal nr. 1, jud. Dolj şi nu pe raza sectorului 1 Bucureşti.
Aşadar, în conformitate cu dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora contestaţia se introduce la instanţa de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, instanţa a stabilit că revine Judecătoriei Craiova competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
III. Hotărârea Judecătoriei Craiova:
Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunţat sentinţa civilă nr. 5166/2025 din 24 aprilie 2025, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din data de 05.08.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2535/2020 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020 şi, de asemenea, că sediul principal al debitoarei-contestatoare, la data sesizării organului de executare, se afla în Bucureşti, Bd. x, în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Totodată, a reţinut dezlegările obligatorii date prin Decizia nr. 20 din 27.09.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că instanţa care a încuviinţat executarea silită este singura competentă pe întreaga durată a procedurii execuţionale, făcând aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă, contestatoarea Compania Naţională De Căi Ferate "C.F.R." S.A. a arătat că înţelege să conteste toate actele de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 404/2021 aflat pe rolul BEJ B., solicitând şi întoarcerea executării silite a sumei de 20.054,35 RON.
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, aşa cum în mod corect au reţinut instanţele aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, "contestaţia se introduce la instanţa de executare".
Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
În speţă, prin încheierea din data de 05.08.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, a fost încuviinţată executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2535/2020, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020 pentru obligaţiile ce rezultă din acest titlu executoriu, cerere formulată de BEJ B. la cererea creditorului A. împotriva debitoarei Compania Naţională De Căi Ferate "C.F.R." S.A.
Prin aceeaşi decizie pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."
Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 05.08.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, respectiv a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de executare, fiind lipsit de relevanţă la acest moment, sediul contestatoarei (debitoare).
Aceasta întrucât, astfel cum s-a menţionat anterior, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că, în respectiva executare silită, nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.
Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.