Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistată pe rolul Judecătoriei Topoloveni în 16.05.2024, sub nr. x/2024, reclamantele A. şi B., prin reprezentant legal C., au chemat în judecată pe pârâtul D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună majorarea pensiei de întreţinere în favoarea minorelor, în cuantum de 1/3 din venitul realizat, de la data introducerii cererii, până la terminarea studiilor, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 499, art. 529 şi urm. C. civ.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 286/28.02.2025, Judecătoria Topoloveni a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă sesizată a reţinut incidenţa prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
De asemenea, a reţinut şi că, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii.
Astfel, având în vedere că, în cauza supusă judecăţii, domiciliul reclamantelor, creditoare ale obligaţiei de întreţinere, se află în Târgovişte, str. x, jud. Dâmboviţa, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Prin sentinţa nr. 2841/17.06.2025, Judecătoria Târgovişte a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Topoloveni, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect majorarea pensiei de întreţinere, iar în materia cererilor referitoare la obligaţia de întreţinere, legiuitorul a instituit o competenţă teritorială alternativă, respectiv în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul-debitor al obligaţiei de întreţinere, dacă legea nu prevede altfel, care constituie competenţa teritorială obişnuită instituită de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. sau a instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul-reclamant, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Fiind vorba despre o competenţă alternativă, alegerea instanţei dintre cele două instanţe deopotrivă competente se face de către reclamant, conform art. 116 C. proc. civ.
A mai reţinut instanţa şi că prevederile art. 114 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că solicitarea reclamantei vizează obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere majorată în favoarea fiicelor sale.
Din momentul în care alegerea a fost făcută de către reclamante, se stabileşte definitiv competenţa teritorială a respectivei instanţe, şi, în consecinţă, Judecătoria Topoloveni nu mai putea invoca, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată.
Pentru aceste considerente, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea primei instanţe sesizate.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni, pentru considerentele expuse în continuare:
Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de calificarea juridică diferită dată cererii în majorarea pensiei de întreţinere corespunzătoare minorilor.
Astfel, în timp ce Judecătoria Topoloveni a reţinut aplicabilitatea în cauză, în raport cu obiectul cererii introductive de instanţă, a dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Târgovişte a reţinut că cererile având ca obiect stabilirea contribuţiei părinţilor la întreţinerea copilului nu constituie o măsură de ocrotire, în sensul prevederilor anterior indicate.
În speţă, litigiul pendinte are ca obiect o acţiune în pretenţii, prin care se tinde la majorarea pensiei de întreţinere datorate reclamantelor de către pârât.
Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 2 fiind prevăzut că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii.
În această situaţie îşi găsesc aplicarea prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.
Or, în litigiul pendinte, prin sesizarea Judecătoriei Topoloveni cu soluţionarea pricinii, reclamantele, prin reprezentant legal, au ales între cele două instanţe deopotrivă competente şi au stabilit, astfel, definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului (situat în judeţul Argeş, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului - aspect necontestat în cauză).
Prin urmare, Judecătoria Topoloveni, astfel învestită, nu mai putea invoca din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să dispună declinarea cauzei în favoarea instanţei competente alternativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Topoloveni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.