Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă la 1 iulie 2025, petentul A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei B., la cererea creditoarei C. S.A.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin încheierea civilă nr. 10287/CC din 4 iulie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., precum şi faptul că ultimul domiciliu cunoscut al debitoarei se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 8566 din 30 iulie 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 108 şi art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., precum şi faptul că, în evidenţele D.E.P.A.B.D., debitoarea figurează cu menţiunea "încetat valabilitatea domiciliu", iar sediul creditoarei este în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:
Cele două instanţe aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cererii, în raport cu prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciind că domiciliul debitorului nu este în România, iar Judecătoria Cluj-Napoca reţinând că domiciliul debitorului, înscris în cartea de identitate, este în România.
Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar, conform prevederilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe". Se constată că instanţa de executare, care are competenţa materială de a soluţiona inclusiv cererea privind încuviinţarea executării silite, este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În lipsa unei dispoziţii în normele de procedură, noţiunea de "domiciliu" se determină prin raportare la prevederile C. civ.. Conform art. 87 din C. civ., "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". Potrivit art. 89 alin. (1) din C. civ., "stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale". Conform art. 91 din C. civ.:
"(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".
Din moment ce regula instituită de legiuitor este că domiciliul persoanei fizice este cel înscris în cartea de identitate, rezultă că, din perspectiva supusă analizei, nu are relevanţă împrejurarea că ar fi încetat valabilitatea înscrierii adresei de domiciliu, fără a fi înregistrată o altă adresă de domiciliu pe teritoriul României, întrucât lipsa altor menţiuni cu privire la schimbarea domiciliului nu conduce la concluzia că debitoarea ar locui la altă adresă sau în altă ţară, ci înseamnă că aceasta locuieşte la aceeaşi adresă, fără forme legale.
Ca atare, în cauză nu s-a făcut dovada că debitoarea nu are domiciliul în ţară, neputând fi asimilată situaţia persoanei care nu mai locuieşte la adresa menţionată cu situaţia persoanei care nu are domiciliul în ţară.
Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitoarea are domiciliul în Sectorul 1, rezultă că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa de executare, competentă material şi teritorial a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite, conform art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2025.