Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la 14 iulie 2025, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului B., la cererea creditorului Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin încheierea civilă nr. 1798/C din 18 iulie 2025, Judecătoria Zalău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., precum şi faptul că debitorul este încarcerat în Penitenciarul Craiova.
Prin încheierea nr. 656 din 6 august 2025, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Zalău, reţinând că raportarea trebuie să se facă la domiciliul debitorului din evidenţele oficiale, iar nu la locul de detenţie, în care debitorul execută temporar o pedeapsă privativă de libertate.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Zalău, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., "competenţa de a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite aparţine instanţei de executare", iar, conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Scopul pentru care legiuitorul a legat competenţa teritorială a instanţei de executare de domiciliul debitorului constă în desfăşurarea cât mai eficientă a activităţii de executare silită, având în vedere că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deţine se regăsesc la locul unde acesta îşi are domiciliul.
În ce priveşte noţiunea de "domiciliu", la art. 87 din C. civ. se arată că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. Referitor la stabilirea sau schimbarea domiciliului, la art. 89 din C. civ. se prevede că se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale şi că nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală, dovada acestei intenţii rezultând din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar, în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt.
Referitor la dovada domiciliului, art. 91 din C. civ. prevede că aceasta se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, în lipsa acestor menţiuni ori când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului nu va putea fi opusă altor persoane, cu excepţia cazului în care domiciliul a fost cunoscut prin alte mijloace de cel căruia i se opune.
În acest context normativ, locul de detenţie nu poate fi asimilat noţiunii de "domiciliu", întrucât debitorul execută temporar o pedeapsă privativă de libertate, astfel că nu se poate reţine intenţia de a avea acolo locuinţa principală, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea mutării într-un alt loc de detenţie.
Ca atare, împrejurarea că, la momentul sesizării organului de executare, debitorul se afla încarcerat în Penitenciarul Craiova nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanţei competente teritorial a soluţiona cererea executorului judecătoresc de încuviinţare a executării silite, în raport cu prevederile legale precitate. Din moment ce debitorul B. are domiciliul în comuna Buciumi, satul Buciumi, judeţulul Sălaj, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că instanţa de executare, care este competentă a soluţiona şi cererea de încuviinţare a executării silite, este Judecătoria Zalău.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Zalău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2025.