Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 24 martie 2003, reclamanta I.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta cu nr.5374/ 20 februarie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr.189/2000.
In motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinților săi fiind supusă acelorași privațiuni din motive etnice cu aceștia.
Prin sentința civilă nr.223 din 10 iunie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea; a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor art.lit.c din Legea nr.189/2000.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș susținând că situația reclamantei nu este prevăzută de dispozițiile Legii inr.189/2000 în sensul că la data strămutării părinților,nefiind născută, nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutată; că nu avea capacitate juridică și legislația română nu recunoaște capacitatea de d folosință favoarea fătului conceput.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute în acest act normativ cei care au fost strămutați pentru motive etnice în perioada prevăzută de art.1.
Prin HG nr.127/2002, dată în aplicarea OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat o include și pe cea de refugiat.
Astfel fiind și cum din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta s-a născut la 27 noiembrie 1944, în localitatea Zece Hotare, locul în care s-au refugiat părinții săi în urma ocupării Ardealului de Nord, legal și temeinic s-a apreciat că aceasta a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, suferind împreună cu aceștia privațiunile datorate prigoanei din motive etnice.
Din acest considerent este nerelevantă împrejurarea că reclamanta nu era născută la data refugierii părinților săi, și că s-a născut, în timpul refugiului acestora, prin dispozițiile art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954, fiind recunoscute drepturile copilului de la concepție dacă se naște viu.
In raport de aceste considerente urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.223 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara-Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.