Şedinţa publică din data de 22 mai 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, astfel cum a fost precizată şi completată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Săcele a solicitat anularea notificării de reziliere a contractului de servicii nr. x/7.08.2023, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.458.980 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, obligarea pârâtei să recepţioneze livrabilele şi să accepte rezultatele parţiale şi finale, să încheie proces-verbal de acceptanţă finală, în caz contrar hotărârea urmând a ţine loc de proces-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă şi de punere în funcţiune şi de proces-verbal de acceptanţă, cu cheltuieli de judecată, iar pe cale incidentală să se constate inopozabilitatea motivelor de neconformitate din notele interne de la 5 şi 6.12.2023 şi din procesul-verbal de constatare nr. x/11.12.2023.
Prin sentinţa nr. 1106 din 11 martie 2024 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Săcele.
A fost anulată notificarea de reziliere a contractului de servicii nr. x/7.08.2023.
A fost obligată pârâta să efectueze recepţia livrabilelor şi să încheie proces-verbal de acceptanţă finală.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 2.458.980 RON către reclamantă, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte solicitări din cererea precizatoare şi completatoare.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 50.080 RON către reclamantă, reprezentând taxă de timbru, şi s-a luat act că reclamanta îşi rezervă dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată.
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 5 martie 2024 a declarat apel pârâta UAT Municipiul Săcele, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Bucureşti.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 13 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Tribunalului Braşov.
3. Cererea de recurs
Împotriva încheierii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea continuării judecăţii.
În motivarea recursului, a arătat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât dezlegarea prezentei cauze nu depindea, nici în tot, nici în parte, de existenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi, în dosarul nr. x/2024.
Astfel, motivul esenţial pentru care instanţa a anulat rezilierea unilaterală a contractului a constat exclusiv în nemotivarea concretă a notificării de reziliere şi în neidentificarea obligaţiilor contractuale pretins încălcate de către prestator, iar aceste aspecte nu au legătură cu obiectul dosarului nr. x/2024, în care se solicită constatarea nulităţii absolute/anularea unor clauze contractuale care nu au legătură cu rezilierea unilaterală a contractului.
Totodată, rezilierea unilaterală nu a fost întemeiată în drept pe clauza de la art. 5.1.2 din contract şi nici pe clauza din actul adiţional prin care s-a prelungit durata de execuţie până la 06.12.2023, motiv pentru care o eventuală anulare a acestor clauze nu ar avea ca efect validarea notificării de reziliere unilaterală care a fost contestată în prezenta cauză.
Nici în situaţia în care acţiunea din dosarul nr. x/2024 s-ar admite, această împrejurare nu ar avea niciun efect asupra nevalabilităţii notificării de reziliere unilaterale pentru nemotivare, ceea ce înseamnă că o astfel de soluţie nu este de natură a influenţa soluţia din prezenta cauză.
A apreciat recurenta că nici modul de soluţionare a celui de-al doilea petit nu poate fi influenţat de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2024, întrucât în dosarul menţionat nu se cercetează dacă serviciile prestate au fost corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ, de aşa manieră încât este justificată plata acestora.
Totodată, în dosarul nr. x/2024 nu se cere stabilirea unui drept în înţelesul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ci anularea unei clauze contractuale, aspect ce constituie un argument în plus în sensul interpretării greşite a acestor prevederi legale.
A mai susţinut recurenta că încheierea atacată este complet nemotivată în ceea ce priveşte apărările sale fondate pe încălcarea propriei turpitudini de către apelantă, privind faptul că noua acţiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov cu doar două zile înaintea termenului din 13.12.2024, fiind evidentă reaua-credinţă a apelantei, care încearcă să obţină în mod nejustificat o tergiversare a soluţionării raportului juridice dintre părţi, astfel încât sentinţa pronunţată la fond să nu devină definitivă şi, astfel, să nu poată fi pusă în executare.
A învederat faptul că dosarul nr. x/2024 a fost constituit pro causa, pentru a repara erorile procesuale săvârşite de apelantă în instrumentarea prezentului dosar, motiv pentru care nu ar trebui să i se permită să se prevaleze de propria turpitudine pentru a obţine un drept, respectiv dreptul de a amâna momentul în care va trebui să plătească preţul serviciilor ce i-au fost prestate de recurentă.
În concluzie, a arătat recurenta că instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat motivat asupra tuturor apărărilor recurentei, apărări care ar fi putut duce la respingerea cererii de suspendare, încălcând normele de procedură prevăzute la art. 6, 9, 22 alin. (6) şi art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.
4. Apărările intimatei
Intimata UAT Municipiul Săcele a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")
În cadrul acestui motiv de recurs, recurenta a susţinut că au fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de fond dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., dar şi dispoziţiile art. 6, 9, 22 alin. (6) şi art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile subsumate acestui motiv de nelegalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
Textul legal suscitat consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanţa "poate suspenda judecata".
Pentru a suspenda judecata cauzei pentru acest motiv, instanţa este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării.
Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluţionarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluţionarea cererii de chemare în judecată să fie influenţată de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces.
Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecăţii cauzei, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Studiind actele şi lucrările dosarului de faţă, prin raportare la obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Tribunalului Braşov, Înalta Curte constată următoarele:
Din conţinutul cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze reiese faptul că reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Săcele, a solicitat anularea notificării de reziliere a contractului de servicii nr. x/7.08.2023, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.458.980 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, obligarea pârâtei să recepţioneze livrabilele şi să accepte rezultatele parţiale şi finale, să încheie proces-verbal de acceptanţă finală, în caz contrar hotărârea urmând a ţine loc de proces-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă şi de punere în funcţiune şi de proces-verbal de acceptanţă, iar pe cale incidentală să se constate inopozabilitatea motivelor de neconformitate din notele interne de la 5 şi 6.12.2023 şi din procesul-verbal de constatare nr. x/11.12.2023.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că rezilierea contractului de achiziţie publică s-a dispus în mod nelegal, fără indicarea obligaţiilor executate necorespunzător de reclamantă, că documentaţia şi factura pentru serviciile prestate au fost trimise în seara ultimei zile a termenului convenit - 6.12.2023, iar sistemul informatic livrat era funcţional, fiind utilizat timp de două săptămîni anterior rezilierii. Lipsa de motivare din notificarea de reziliere nu poate fi suplinită prin note interne necomunicate reclamantei sau prin proces-verbal întocmit ulterior emiterii notificării.
De asemenea, prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta autoritate contractantă UAT Municipiul Săcele a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că prin Notificarea nr. x/07.12.2023 a procedat la rezilierea contractului încheiat cu reclamanta, activând clauza de la art. 5.1.2 din Actul adiţional nr. x/21.09.2023 la contractul de servicii nr. x/07.08.2023, rezilierea fiind dispusă în mod corect, pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate de reclamantă, fapt ce a determinat imposibilitatea realizării recepţiei şi pierderea finanţării, aceste motive fiind reiterate şi prin cererea de apel formulată.
Dosarul nr. x/2024, în raport de care s-a dispus suspendarea prezentei cauze, are ca obiect cererea formulată de către UAT Municipiul Săcele în contradictoriu cu A. S.R.L. de constatare a nulităţii/anularea actului adiţional nr. x/21.09.2023 la contractul de achiziţie publică de servicii nr. x/07.08.2023 încheiat între Municipiul Săcele (beneficiar) şi A. S.R.L. (prestator) şi de constatare a nulităţii/anularea clauzei 5.1.2. în partea "Orice prelungire a perioadei de implementare a proiectului va da dreptul executantului să solicite prelungierea perioadei de execuţie pentru livrabilele 1, 2, 3, dar fără depăşirea perioadelor maximale menţionate la art. 5.1.1.".
Având în vedere faptul că în cadrul dosarului de faţă se analizează validitatea Notificarii de reziliere a contractului de servicii nr. x/07.08.2023, în conformitate cu prevederile art. 5.1.2 raportat la art. 19.5, art. 26.3 şi art. 26.8 din contract, modificat prin Actul adiţional nr. x/21.09.2023 şi Actul adiţional nr. x/19.10.2023, emisă de către pârâta autoritate contractantă sub nr. x/07.12.2023 şi îndreptăţirea reclamantei la plata sumei de 2.458.980 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului, Înalta Curte apreciază că măsura suspendării prezentei cauze a fost în mod judicios dispusă de către Curtea de Apel, întrucât soluţionarea prezentei cauze depinde de soluţia ce se va pronunţa în mod definitiv cu privire la dosarul nr. x/2024, ce are ca obiect constatarea nulităţii/anularea actului adiţional nr. x/21.09.2023 la contractul de achiziţie publică de servicii nr. x/07.08.2023 şi a clauzei 5.1.2. din contract şi în care se va statua cu privire la valabilitatea încheierii actului adiţional nr. x/21.09.2023 la contract, precum şi a clauzei stipulate la art. 5.1.2. din contract.
În acest context, în mod corect a apreciat Curtea de Apel că există o strânsă legătură între acel dosar şi prezenta cerere de chemare în judecată, sub aspectul dreptului dedus judecăţii ce influenţează în mod hotărâtor soluţionarea cauzei de faţă, fiind astfel îndeplinită condiţia cerută de art. 413 alin. (1) din C. proc. civ.
Din analiza comparativă a pretenţiilor deduse judecăţii prin cele două cereri de chemare în judecată rezultă cu evidenţă că soluţia ce urmează a se pronunţa asupra prezentei cauze depinde de dezlegarea dată pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Tribunalului Braşov.
Înalta Curte constată, în raport de cele mai sus menţionate, că ambele cerinţe impuse de dispoziţiile art. 413 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept, iar acel drept să formeze "obiect al unei alte judecăţi", respectiv să fie cercetat de o altă instanţă, sunt îndeplinite în speţă, instanţa de fond în mod corect reţinând că între prezenta cauză şi dosarul nr. x/2024 există o strânsă legătură, soluţia din prezenta cauză depinzând de cea care urmează a fi pronunţată în acel dosar.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")
În cadrul acestui motiv de casare, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a motivat soluţia de admitere a cererii de suspendare, contrar dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care nu au fost respectate.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."
Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea formulată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.
Totodată, instanţa de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea părţii în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.
Înalta Curte constată, de asemenea, că sunt neîntemeiate şi criticile recurentei cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 6, art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., invocate de parte în susţinerea criticii privind neanalizarea tuturor argumentelor sale.
În concluzie, verificând conţinutul încheierii atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. fiind nefondat.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.