Şedinţa publică din data de 23 mai 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii
Obiectul prezentei acţiuni, întemeiate pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (LCA), îl reprezintă modificarea unor dispoziţii legale din legislaţia din domeniul protecţiei proprietăţii industriale, în general, şi ale O.G. nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora şi excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 9, art. 11-12, art. 14, art. 16-17, art. 22, art. 25, art. 27-28 şi art. 30 din O.G. nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1138 din 25 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
"Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulată de reclamant, ca inadmisibilă.
II. Respinge, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
III. Admite inadmisibilitatea cererii, invocată pe cale de excepţie.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A."
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1138 din 25 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a arătat că argumentele instanţei de fond sunt eronate şi că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate privind excepţia de neconstituţionalitate. A solicitat casarea sentinţei în tot, şi în rejudecare, să se admită cererea de sesizare a Curţii constituţionale (cerere incidentală).
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul - intervenient Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.
5. Procedura de soluţionare a recursului
S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23.05.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs
Examinând recursul declarat în cauză, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. art. 1, art. 9, art. 11-12, art. 14, art. 16-17, art. 22, art. 25, art. 27-28 şi art. 30 din O.G. nr. 41/1998.
Faţă de obiectul căii de atac, instanţa supremă apreciază că prezintă relevanţă în cauză considerentele Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (parag. 21 şi 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580/20.07.2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.
În acest context, soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.
Recurenta susţine, în esenţă, că sunt întrunite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Din analiza acestui text de lege rezultă că una dintre condiţiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale impune ca dispoziţiile legale criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Referitor la această condiţie, Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, sau Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, Curtea Constituţională a statuat că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia.
Aceasta deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect asupra admisibilităţi icererii de sesizare a Curţii Constituţionale, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei.
7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1138 din 25 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1138 din 25 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.