Şedinţa publică din data de 23 mai 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, la data de 09.10.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, în temeiul Legii nr. 554/2004, a formulat contestaţie împotriva refuzului pârâtei IGI - Biroul pentru Imigrări al jud. CARAS SEVERIN nr. x din data de 02.10.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru d-na. B. cetăţean al statului PAKISTAN posesor al paşaportului valabil până la data de 23.07.2025 emis de autorităţile din PAKISTAN şi a permisului de şedere valabil pana la data de 26.11.2023, solicitând anularea actului emis de către pârâtă şi obligarea pârâtei de a emite un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosarul cauzei de către societatea reclamantă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 104 din 14 februarie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 104 din 14 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta - reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În motivare, a arătat în esenţă că cetăţeanul străin a fost încadrat în muncă la societatea comercială S.C. C. S.R.L., iar urmare a încetării raporturilor de muncă cu aceasta societate, reclamanta a depus documentele necesare la sediul IGI - Biroul pentru Imigrări al jud. Caraş Severin în vederea obţinerii avizului de angajare prin schimbarea angajatorului, pentru ca cetăţeanul străin să îşi înceapă activitatea în cadrul societăţii reclamante în funcţia de muncitor necalificat la asamblarea şi montarea pieselor.
Pârâta motivează refuzul de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul pakistanez prin aceea că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea avizului de angajare, arătând că a încălcat prevederile art. 7, alin. (4) din O.G. nr. 25/2014, respectiv:
"noul aviz se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi a condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9", precum şi dispoziţiile art. 4, alin. (2), lit. a) din O.G. nr. 25/2014:
"angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, iar în fapt, ca societatea recurentă nu ar desfăşura efectiv activităţi specifice funcţiei pentru care a solicitat avizul de angajare la punctul de lucru menţionat.
A susţinut că norma legală nu prevede ca acele activităţi de muncă să se desfăşoare la sediul declarat sau la un anumit punct de lucru, ci oriunde pe teritoriul României.
A susţinut reclamanta-recurentă că a făcut dovada faptului că desfăşoară efectiv activitatea pentru care cere emiterea avizului de muncă, fiind autorizată să o desfăşoare inclusiv la terţi.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca legală şi temeinică.
5. Procedura de soluţionare a recursului
S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23.05.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia:
"casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".
Înalta Curte are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanţei de recurs este limitată de situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) şi art. 488 C. proc. civ.
Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greşită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că:
"(3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analizând cererea de recurs, întâmpinarea formulată în cauză şi sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În speţă, Înalta Curte reţine că reclamanta A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva refuzului pârâtei IGI-Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Caraş-Severin nr. x din data de 02.10.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru B., cetăţeană a statului Pakistan, solicitând anularea acestui act şi obligarea pârâtului să emită un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeana străină.
În fapt, prin adresa menţionată, s-a comunicat reclamantei refuzul eliberării avizului de angajare pentru străina B., cetăţean al statului Pakistan, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, întrucât din verificările efectuate a rezultat că angajatorul nu desfăşoară efectiv activităţi specifice funcţiei pentru care s-a solicitat avizul de angajare la punctul de lucru menţionat de reclamantă.
Înalta Curte are în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024, pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul străinilor.
Art. 3 alin. (1) din actul normativ anterior menţionat instituie regula potrivit căreia "străinii cu şedere legală pe teritoriul României pot fi încadraţi în muncă în baza avizului de angajare obţinut de angajatori în condiţiile prezentei ordonanţe".
Avizul de angajare este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, ca documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un străin pe o anumită funcţie şi care se eliberează după verificarea unor condiţii generale şi a unor condiţii speciale în funcţie de tipul de lucrător.
În continuare, art. 4 alin. (2) enumeră condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare, printre care unele referitoare la angajatori, relevantă cauzei fiind cea menţionată la lit. a), respectiv:
"angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului".
În continuare, art. 4 alin. (2) enumeră condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare, printre care unele referitoare la angajatori, relevantă cauzei fiind cea menţionată la lit. a), respectiv:
"angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului".
Înalta Curte apreciază că instanţa fondului a concluzionat în mod corect faptul că reclamanta trebuia să facă dovada că desfăşoară efectiv activitatea pentru care cere emiterea avizului de muncă pentru cetăţeana străină, respectiv activitatea autorizată Cod CAEN 2562, simpla existenţă a codurilor CAEN corespunzătoare în documentele constitutive şi în certificatul de înregistrare la ONRC nefiind suficientă.
Instanţa de recurs reţine că prin Decizia HP nr. 62/24 februarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dispus următoarele:
"Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
În interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024, pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul străinilor, stabileşte că:
Pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute de aceste dispoziţii în vederea eliberării avizului de angajare, nu este suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, a codurilor CAEN aferente activităţilor compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului, fiind necesară şi desfăşurarea efectivă de către angajator a activităţii compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2025."
În considerentele acestei decizii se clarifică următoarele aspecte:
"49. În primul rând, analizând ad litteram (cuvânt cu cuvânt) textul legal conţinut de art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, se observă că acesta corelează activitatea pentru care se cere avizarea cu utilizarea verbului "a desfăşura". Rezultă că norma juridică se referă la ipoteza în care angajatorul efectuează, în concret, activităţi materiale compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, deci, realizează efectiv prestaţiile caracteristice activităţii autorizate, pentru care solicită avizele de angajare.
50. În egală măsură, coroborarea acestei dispoziţii legale cu cea conţinută la art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ nu determină o altă concluzie. Împrejurarea că angajatorul are înscrisă în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori în certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor menţiunea care permite juridic desfăşurarea unei activităţi nu este suficientă pentru a realiza ipoteza normei legale, întrucât aceasta include şi o prestaţie materială, respectiv desfăşurarea efectivă a activităţii cu care funcţia pe care angajatul o va ocupa este compatibilă. Astfel, în timp ce sintagma "a desfăşura o activitate" face trimitere la înfăptuirea acestei acţiuni, înscrierea în documentele constitutive a unor denumiri şi simboluri are, în cazul concret, doar rolul de a evidenţia dacă activitatea pentru care se solicită avizul face parte din obiectul de activitate al angajatorului.
51. Cu alte cuvinte, condiţia pentru eliberarea avizului rămâne cea de desfăşurare în concret a activităţii pentru care se solicită angajarea, iar, în ceea ce priveşte regimul probator al acesteia, certificatele prevăzute de art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 dau naştere unei prezumţii relative de îndeplinire a cerinţei, susceptibile însă de înlăturare, prin proba contrară.
52. Spre aceeaşi interpretare converg şi prevederile art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 redate mai sus, care nu limitează analiza structurii de imigrări la examinarea documentelor depuse, ci permit expres extinderea controlului, prin verificări suplimentare.
53. În concluzie, se apreciază că dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 impun ca activitatea pe care angajatul o va desfăşura să se identifice cu una dintre activităţile înscrise în obiectul de activitate al angajatorului potrivit certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi suplimentar ca angajatorul să desfăşoare, deja, în mod efectiv activitatea respectivă. Corelativ, condiţia nu se verifică în ipoteza în care, nu titularul cererii de avizare desfăşoară activitatea, ci o altă persoană juridică cu care acesta se află în raporturi contractuale."
Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea încheierii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 178 din 13 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 104 din 14 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.