Şedinţa publică din data de 27 mai 2025
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.08.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a solicitat obligarea pârâţilor la asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, a combinaţiei de medicamente Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) şi Cabozantinib (denumire comercială Cabometyx), până la soluţionarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara.
Totodată, în temeiul art. 997 alin. (3) C. proc. civ., a solicitat ca executarea ordonanţei să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 524 din 14 august 2024 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.
A respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii în ceea ce priveşte petitul principal.
A respins cererea formulată în principal de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Sănătăţii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii în ceea ce priveşte petitul subsidiar.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
A respins excepţia autorităţii de lucru judecat.
A respins excepţia inadmisibilităţii.
A admis cererea formulată în principal de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
A obligat pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să asigure reclamantei, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% şi fără contribuţie personală, combinaţia de medicamente "PEMBROLIZUMAB" - denumire comercială "KEYTRUDA" şi "CABOZANTINIB - denumire comercială "CABOMETYX" până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara.
3. Recursurile formulate în cauză
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Ministerul Sănătăţii a declarat recurs solicitând resingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea ordonanţei preşedinţiale ca neîntemeiată.
S-a criticat hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive raportat la atribuţiile recurentei astfel cum sunt acestea reglementate prin art. 280 din Titlul VIII din Legea nr. 95/2006.
Pe fondul cauzei s-a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 997 din C. proc. civ.
Astfel, prima instanţa a ignorat cadrul normativ invocat în cuprinsul întâmpinării din care rezultă că nu există aparenţă de drept în favoarea intimatei reclamante, conform art. 241 din Legea nr. 95/2006.
A subliniat recurenta că, potrivit domeniului său de competenţă, stabilit, în mod expres, prin dispoziţiile Titlului VIII din Legea nr. 95/2006, C.N.A.S. nu are atribuţii şi temei legal pentru acordarea şi decontarea unui medicament care nu este inclus în Lista medicamentelor compensate, nu are un protocol terapeutic pentru administrare în afecţiunea reclamantei şi nu face parte din pachetul de servicii de baza.
Hotărârea instanţei de fond a mai fost criticată şi din perspectiva admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială, susţinând recurenta că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile aparenţei de drept şi a caracterului vremelnic al măsurii.
În opinia recurentei, pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părţi, iar doctrina şi jurisprudenţa au decis constant că o obligaţie de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială, decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, care să justifice înlăturarea lor printr-o astfel de procedură.
Or, nedecontarea, de către C.N.A.S., a medicamentelor în litigiu nu echivalează cu un act abuziv, de vreme ce, potrivit cadrului legal incident cauzei, medicamentul nu se acordă niciunui asigurat din sistemul public de asigurări sociale de sănătate pentru indicaţia terapeutică "cancer renal".
În ceea ce priveşte aparenţa de drept, a susţinut recurenta că nu este îndeplinită o astfel de condiţie în favoarea reclamantei, având în vedere că aceasta solicită compensarea unui medicament neinclus în Lista medicamentelor compensate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008 pentru indicaţia terapeutică care nu face, astfel, parte din pachetul de servicii medicale de bază acordat asiguraţilor în cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătate, nefiind elaborat un protocol de prescriere şi administrare de către comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii a medicamentelor pentru o astfel de indicaţie terapeutică, protocol care să fi fost prevăzut în Ordinul ministrului sănătăţii si al preşedintelui CNAS nr. 1301/500/2008 şi care nu poate fi decontat niciunui asigurat, pentru indicaţia terapeutică mai sus menţionată.
În opinia recurentei, simplul fapt că medicul curant a recomandat reclamantei tratamentul cu acest medicament nu poate avea semnificaţia adoptată de prima instanţă, întrucât utilizarea tratamentului în discuţie, pentru indicaţia de care suferă reclamanta se face OFF Label, ceea nu impune decontarea tratamentului solicitat din bugetul FNUASS;
Cu privire la neprejudecarea fondului, susţine că interpretarea în dreptul intern a dreptului Uniunii Europene are legătură cu fondul cauzei şi nu poate constitui temei pentru aprecierea, ca fondată a cererii de ordonanţă preşedinţială.
Solicitarea din prezenta acţiune reprezintă o prejudecare a fondului şi o analiză în fapt a dosarului de fond în care reclamanta a solicitat obligarea autorităţilor pârâte de a include pe lista medicamentelor compensate, a combinaţiei de medicamente "PEMBROLIZUMAB" - denumire comercială "KEYTRUDA" şi "CABOZANTINIB - denumire comercială "CABOMETYX" pentru indicaţia terapeutică "cancer renal".
Solicitarea întemeiată pe dispoziţiile art. 997 din C. proc. civ. presupune implicit ca instanţa să constate, la nivel de aparenţă, un refuz nejustificat al autorităţilor publice pârâte de a modifica şi completa prin operaţiuni administrative, H.G. nr. 720/2008 - Lista Anexă a medicamentelor compensate şi Ordinul ministrului sănătăţii şi preşedintelui CNAS nr. 564/299/2021, cu modificările şi completările ulterioare.
4. Apărările intimatei
Recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii şi intimatul-pârât Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului au depus întâmpinări, iar intimata-reclamantă note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate şi le va respinge în consecinţă, urmând a le analiza împreună, răspunzând criticilor identice prin argumente comune, în funcţie de finalitatea lor concretă.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, aceasta este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, fiind în măsură să ducă la îndeplinire pretenţia reclamantei de a i se asigura tratamentul necesar în regim de compensare 100%, împrejurare ce fundamentează calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.
În esenţă, prezentul litigiu vizează regimul de decontare a serviciilor medicale din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, reclamanta solicitând decontarea provizorie din acest buget a costului tratamentului cu combinaţia de medicamente "PEMBROLIZUMAB" - denumire comercială "KEYTRUDA" şi "CABOZANTINIB - denumire comercială "CABOMETYX" pentru indicaţia terapeutică "cancer renal". Or, aspectele invocate de pârâtă, referitoare la piedicile legale de decontare a unui medicament pentru o altă afecţiune decât cea pentru care a fost autorizat şi inclus în listă vizează, în realitate, fondul cauzei, iar nu o problemă de calitate procesuală pasivă a CNAS, gestionar al FNUASS.
Totodată, dispoziţiile art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 stabilesc că "Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi C.N.A.S., cu consultarea CFR, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.", iar prevederile art. 280 din Legea nr. 95/2006, stabilesc la alin. (1) lit. i) că:
"(1) Atribuţiile C.N.A.S. sunt următoarele: i) participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie personală, pe baza prescripţiilor medicale, pentru persoanele asigurate". Aşadar, pe lângă gestionarea bugetului FNUASS, pârâta C.N.A.S. are şi atribuţii comune cu cele ale Ministerului Sănătăţii în privinţa elaborării listei cuprinzând medicamentele decontate din acest buget, un alt aspect de natură să confirme calitatea sa procesuală pasivă în prezenta cauză.
Şi susţinerile privind inadmisibilitatea sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
Aspectele invocate în susţinerea acestor excepţii vizează în esenţă analizarea condiţiilor de admisibilitate a cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, fiind admisibil demersul care nu vizează anularea pe calea ordonanţei preşedinţiale a unui act administrativ, ci efectuarea unei operaţiuni administrativ-materiale, de recunoaştere în favoarea reclamantului, cu titlu provizoriu, a dreptului de a beneficia, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuţie personală), a combinaţiei de medicamente "PEMBROLIZUMAB" - denumire comercială "KEYTRUDA" şi "CABOZANTINIB - denumire comercială "CABOMETYX" pentru indicaţia terapeutică "cancer renal", până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond, fiind admisibilă analizarea unei astfel de cereri în materia contenciosului administrativ.
Înalta Curte în acord cu judecătorul fondului reţine că procedura ordonanţei preşedinţiale nu este inadmisibilă, de plano, raportat la prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin cererea sa, reclamanta a solicitat îndeplinirea unei obligaţii pozitive, pe cale de ordonanţă preşedinţială, în contextul stării de pasivitate a autorităţilor competente în ce priveşte actualizarea Hotărârii Guvernului nr. 720/2008 cu introducerea în Listă a medicamentului solicitat a fi compensat 100%.
În aceste situaţii legea contenciosului administrativ nu reglementează o procedură specială proprie, astfel că, în cauză acestea se completează cu prevederile C. proc. civ. în materia ordonanţei preşedinţiale.
Înalta Curte reaminteşte că, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă stabilindu-se de instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei.
Aşadar, este admisibilă de principiu cererea de ordonanţă preşedinţială formulată în faţa instanţei de contencios administrativ, atunci când aceasta nu are ca obiect suspendarea unui act administrativ, ci dispunerea unor măsuri provizorii, cum ar fi impunerea unei obligaţii vremelnice în sarcina unei părţi, până la dezlegarea fondului cauzei, ipoteză întrunită şi în cauza de faţă.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat, pe calea procedurii privind ordonanţa preşedinţială, obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a combinaţiei de medicamente "PEMBROLIZUMAB" - denumire comercială "KEYTRUDA" şi "CABOZANTINIB - denumire comercială "CABOMETYX" pentru indicaţia terapeutică "cancer renal"., până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond.
Conform înscrisurilor medicale ataşate dosarului, reclamanta suferă de cancer renal, pentru a cărui tratare medicul specialist a considerat oportună administrarea medicamentului în litigiu.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a apreciat că înscrisurile de la dosar conţin indicii în sensul că solicitarea reclamantei de urmare a indicaţiei terapeutice ar fi întemeiată.
Unul din elementele esenţiale ale asigurării dreptului la viaţă îl reprezintă asigurarea sănătăţii persoanei, prin sistemul instituţiilor de sănătate publică şi cel al asigurărilor de sănătate.
Înalta Curte reţine aşadar că în sarcina statului revine o obligaţie de asigurare a unei asistenţe medicale adecvate pacienţilor, obligaţie la care face referire şi jurisprudenţa CEDO în materie, iar în acest sens are în vedere şi că dispoziţiile lit. B) pct. II lit. a) din Anexa la H.G. nr. 423/2022 stabilesc, cu caracter de principiu, că unul din obiectivele Programului naţional de oncologie este "tratamentul medicamentos al bolnavilor cu afecţiuni oncologice", ceea ce, la o analiză sumară, presupune asigurarea unei medicaţii adecvate categoriei speciale de bolnavi vizate de acest program.
Recurenţii-pârâţi au mai susţinut a nu fi îndeplinită cea de-a doua condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, referitoare la neprejudecarea fondului, întrucât nu poate fi acceptată o solicitare de asigurare a tratamentului în discuţie, în mod provizoriu, atât timp cât cadrul normativ nu permite o asemenea soluţie.
Înalta Curte constată că această susţinere se referă, de fapt, tot la neîndeplinirea condiţiei privind existenţa aparenţei dreptului în favoarea reclamantei, fiind reiterate aspectele vizând lipsa cadrului legal care să-i permită reclamantei asigurarea compensării tratamentului în procent de 100%, aspecte care au fost invocate şi în cadrul criticii privind neîndeplinirea primei condiţii şi au fost analizate de instanţa de control judiciar în paragrafele anterioare.
În orice caz, este de observat că măsura solicitată de reclamantă are caracter provizoriu, fiind limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului, iar condiţia neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge din condiţia referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă.
Nu în ultimul rând, aşa cum în mod corect s-a reţinut şi în faţa instanţei de fond, în cauză nu se cercetează fondul dreptului disputat de părţi (dreptul reclamantei la decontarea gratuită, în regim de compensare 100% a tratamentului), acesta urmând a fi stabilit în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2024.
Concluzionând, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurenţilor-pârâţi referitoare la neîntrunirea condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, sentinţa recurată fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 997 C. proc. civ., judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de recursurile declarate de pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 524 din 14 august 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 524 din 14 august 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.