Şedinţa publică din data de 27 mai 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale, reclamanta a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să i se permită să participe la alegerile preşedinţiale, pe lista candidaţilor, în temeiul art. 81 coroborat cu art. 16 din Constituţia României.
Totodată, reclamanta a mai solicitat verificarea, potrivit Constituţiei României, Legii nr. 47/1992 şi Legii nr. 370/2004, a legalităţii semnăturilor de susţinere ale candidaţilor contestaţi şi ale declaraţiilor de colaborare ale acestora cu fosta securitate, precum şi suspendarea provizorie a candidaturilor înregistrate ale tuturor partidelor şi ale candidaţilor independenţi.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civile nr. 96 din 28 septembrie 2024 Curtea de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale a decis următoarele:
A respins cererea A. în contradictoriu cu pârâţii Curtea Constituţională a României Biroul Electoral Central şi Autoritatea Electorală Permanentă, ca inadmisibilă.
3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi
Împotriva sentinţei civile nr. 96 din 28 septembrie 2024 Curtea de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale a declarat recurs reclamanta A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, permiterea canditatului feminin să participe în echipa paritară cu canditatul masculin la alegerile preşedinţiale.
Intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului şi excepţia lipsei de interes, iar, pe fond, a solictat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte arată că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.
În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Simpla nemulţumire a părţilor cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.
Prin motivele de recurs dezvoltate de recurentă nu se critică niciun argument astfel cum a fost reţinut de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, astfel că lipseşte dezvoltarea în mod real în conţinutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecinţa nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.
Din lecturarea sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond a reţinut că potrivit "Hotărârii nr. 66/01.10.2019 şi a Hotărârii nr. 9/07.10.2024, ambele pronunţate de Curtea Constituţională, Curtea Constituţională este competentă să analizeze contestaţiile privind înregistrările candidaturilor în temeiul prerogativelor Curţii prevăzute de dispoziţiile art. 146 lit. f) din Constituţie, art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 47/1992, art. 31 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României cu modificările şi completările ulterioare. Deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi obligatorii şi nu pot face, contrar susţinerilor reclamantei, obiectul analizei instanţei de judecată.".
A concluzionat instanţa de fond că "Prin raportare la aceste prevederi legale, dar şi celelalte dispoziţii ale Legii nr. 370/2004, Curtea constată că cererea reclamantei de a i se permite să continue participarea la alegeri pe lista candidaţilor este inadmisibilă şi nu poate fi soluţionată de o instanţă de judecată, întrucât cade în sarcina Curţii Constituţionale a României competenţa de a exercita rolul de judecător electoral pentru alegerea Preşedintelui României, instanţa de control constituţional având mai multe atribuţii, printre care şi soluţionarea contestaţiilor privind candidaturile, deciziile pronunţate de Curtea Constituţională fiind definitive şi neputând face obiectul unor contestaţii adresate instanţelor de judecată, indiferent ce formă îmbracă aceste contestaţii, respectiv acţiune întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun sau formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale.".
Din această perspectiva, obligaţia de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, aşa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa vreunui motiv de casare.
Astfel, recurenta-reclamantă reiterează în calea extraordinară de atac situaţia de fapt, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată şi să se raporteze la considerentele acesteia.
Recurenta solicită încuviinţarea unor probe referitoare la "poliţia politică instituită de dl. B." care fac dovada "crimelor împotriva umanităţii, împotriva subsemnatei sub toate aspectele vieţii sociale, profesionale, familiale, chiar de candidaţii la alegeri preşedinţiale sau persoane infiltrate ca clienţi sau chiar consilieri din cadrul baroului pentru motivul originii subsemnatei.".
Or, toate aceste alegaţii nu se pot constitui în motive de recurs care să poată fi circumscrise cazurilor de casare reglementate în materia recursului de C. proc. civ.
Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.
Recurenta reclamantă A. nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 96 din 28 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.