Şedinţa publică din data de 25 iunie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţi de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantele Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în numele şi pentru Parohia "Sfântul Spiridon" Iaşi şi Parohia "Sfântul Spiridon" Iaşi au formulat în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România contestaţie împotriva deciziei nr. 10223 din şedinţa din data de 29.04.2022 emisă de Guvernul României Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România apreciind că această decizie este nelegală şi netemeinică.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 272 din 16 octombrie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantele Parohia Sf. Spiridon Iaşi şi Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 272 din 16 octombrie 2024, au declarat recurs reclamantele Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în numele şi pentru Parohia "Sfântul Spiridon" Iaşi şi Parohia "Sfântul Spiridon" Iaşi, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi admiterea contestaţiei în sensul obligării pârâtei Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România să emită o nouă decizie prin care să dispună retrocedarea în natură a suprafeţei de 6705 mp, astfel cum a fost identificată de către expertul consultant şi acordarea de măsuri reparatoriii în echivalent, în condiţiile legii speciale, pentru diferenţa de 35430 m.p. teren.
Au criticat recurentele-reclamante sentinţa atacată, sub aspectul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii, invocând motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că este rezultatul încălcării dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 94/2000 sub aspectul dovedirii calităţii de proprietar.
Respectiv, au subliniat recurentele că Epitropia Sfântul Spiridon s-a constituit ca for menit să administreze activitatea caritabilă ce a luat naştere pe lângă Biserica Sf. Spiridon Iaşi, dar separarea administrativă a activităţii caritabile şi de asistenţă sanitară de activitatea pur bisericească a fost determinată de amploarea activităţii caritabile care impunea o organizarea riguroasă pe care a făcut-o Epitropia. Aceasta nu a însemnat o separare totală între Mănăstire şi Epitropie şi nici o transmitere a bunurilor donate Mânăstirii către Epitropie. Patrimoniul Epitropiei se confundă cu cel al Mânăstirii, deoarece, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, numeroasele donaţii erau făcute bisericii, în considerarea activităţii caritabile. Aceste donaţii au stat iniţial la baza înfiinţării botniţelor, iar ulterior ele au susţinut activitatea de asistenţă socială şi sanitară desfăşurată de Mânăstire prin Epitropie.
Împrejurarea că prin Decizia nr. 202/ ianuarie 1948 a Preşedintelui Comisiunii Ministeriale pentru Redresarea Economică şi Stabilirea Economică se arată că bunurile Epitropiei trec în patrimoniul statului precum şi indicarea Epitropiei în inventarul din 1948 şi în procesele-verbale din 1948, nu fac dovada că bunurile preluate erau proprietatea Epitropiei ca instituţie distinctă de Mănăstire. Bunurile au fost expropriate de la Epitropie ca instituţie organizatorică şi administrativă a activităţii caritabile practicate de Biserica Sf. Spiridon, proprietarul bunurilor donate acestei instituţii religioase. Aceste bunuri reprezentau donaţii făcute bisericii.
Prin urmare, raportat la înscrisurile de la dosarul cauzei, precum şi la Decizia nr. 381/07.04.2007 a Tribunalului Bacău rezultă că bunurile au aparţinut Mănăstirii Sf. Spiridon Iaşi, actualmente Parohia Sf. Spiridon Iaşi, iar preluarea abuzivă de către stat s-a făcut de la un neproprietar, respectiv Epitropia, iar nu de la adevăratul proprietar faţă de care a operat o preluare fără titlu, preluarea fără titlu fiind reglementată de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.
Au mai solicitat recurentele-reclamante să se constate dezlegarea greşită de către prima instanţă a puterii de lucru judecat rezultate din cele două hotărâri judecătoreşti, sentinţa civilă nr. 2442/4.09.2007 a Judecătoriei Oneşti şi decizia nr. 381/R/7.04.2007 a Tribunalului Bacău, faţă de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
În final, învederează că, dacă situaţia privind retrocedarea era una complexă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România avea posibilitatea să facă aplicarea art. 15 din H.G. nr. 1164/2002, sens în care nu a procedat.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă, a depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În susţinerea poziţiei sale procesuale, intimata-pârâtă a arătat că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 4 alin. (3), (4) şi (5) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, reţinând corect că reclamanta Parohia "Sf. Spiridon" nu a reuşit să facă dovada calităţii de proprietar asupra bunurilor ce au fost preluate prin Decizia nr. 202/03.021948 a Consiliului de Redresare Economică de la Epitropia Sfântul Spiridon.
De asemenea, consideră că prima instanţă a făcut o corectă aplicare în speţă a deciziei nr. 21/13.11.2023, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2023.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 18 iunie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
1. Excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare a fost respinsă în şedinţa publică din 18.06.2025 pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii ce face parte integrantă din prezenta.
2. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea de retrocedare nr. x/23.01.2006, Mănăstirea "Sf. Spiridon" în prezent Parohia "Sf. Spiridon" a solicitat retrocedarea imobilului Turnul clopotniţă şi terenul intravilan în suprafaţă de 42135 m.p., situat în municipiul Iaşi, B-dul x, nr. 1, (fostă I.C. Brătianu), judeţul Iaşi.
În susţinerea dreptului de proprietate s-au depus ca înscrisuri: copia certificată a Procesului-verbal din data de 20.03.1940 privind imobilele Epitropiei Generale a Spitalelor şi Ospiciilor Casei Sf. Spiridon; copia certificată a Evaluării Spitalului Central, a terenului, împrejmuirilor şi imobilelor fără instalaţiuni; copia certificată a Formularului de răspuns la chestionarul referitor la bunurile imobiliare ale Epitropiei Generale a Spitalelor şi Ospiciilor Casei Sf. Spiridon.
Cererea de retrocedare a fost respinsă prin Decizia nr. 10223 din data de 29.04.2022, cu motivarea că solicitanta nu a depus înscrisuri din a căror coroborare să reiasă dovada calităţii de fost proprietar la momentul preluării abuzive şi nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în perioada de referinţă a legii, respectiv 6 martie 1945-22 decembrie 1989, reţinându-se că fostul proprietar al imobilelor Turnul clopotniţă şi terenul intravilan în suprafaţă de 42.135 mp, situat în municipiul Iaşi, Bd. x, nr. 1 (fostă str. x), judeţul Iaşi, la momentul trecerii în proprietatea Statului Român, a fost Epitropia Generală a Spitalelor şi Ospiciilor Casei Sf. Spiridon, persoană juridică distinctă de solicitantă.
Instanţa de fond a achiesat la raţionamentul de interpretare a dispoziţiilor legale incidente şi la modalitatea de administrare a probelor de către autoritatea pârâtă, reţinând în plus incidenţa deciziei nr. 29/09.11.2020, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În acord cu soluţia şi considerentele din cuprinsul sentinţei ce face obiectul prezentului recurs, Înalta Curte va respinge criticile recurentelor-reclamante după cum urmează:
Potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată cu modificările şi completările ulterioare, pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziţie Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calităţii de fost proprietar, în condiţiile ce se vor stabili prin regulamentul prevăzut la art. 3 alin. (3);
Conform art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în absenţa unor probe contrare, existenţa si după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-apus în executare măsura preluării abuzive;
Iar art. 4 alin. (5) din acelaşi act normativ dispune în sensul că în aplicarea prevederilor alin. (4) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-apus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Conform pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, lit. (a) dovada dreptului de proprietate al solicitantei asupra imobilului se face cu orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc); lit. c) orice acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referinţă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate); lit. (d), actele care permit recunoaşterea calităţii de beneficiar al retrocedării sunt (actul de înfiinţare, dovada continuării sau reluării activităţii cultului religios).
Înalta Curte constată, la rândul său, din analiza înscrisurilor existente la dosar, că, la data preluării abuzive, imobilul solicitat s-a aflat în proprietatea Epitropiei Generale a Spitalelor şi Ospiciilor Casei Sf. Spiridon, entitate distinctă de solicitantă.
În combaterea acestei premise, recurentele insistă în a susţine că, în realitate, preluarea s-a făcut de la un neproprietar, adevăratul proprietar al bunurilor în cauză fiind Mănăstirea "Sf. Spiridon" în prezent Parohia "Sf. Spiridon",
Argumentele aduse în sprijinul afirmaţiilor ţin de evoluţia dezvoltării Epitropiei şi a Spitalului "Sfântul Spiridon", ca unitate medicală şi filantropică a Mânăstirii Sf. Spiridon, invocându-se şi puterea de lucru judecat din decizia nr. 381/07.04.2007 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin care s-a reţinut că bunurile expropriate au aparţinut în proprietate Mânăstirii Sf. Spiridon, fiind numai administrate de Epitropie.
Contrar celor reiterate de recurente, Înalta Curte observă, chiar din cuprinsul înscrisurilor de la dosar, că, deşi, iniţial, Epitropia Sf. Spiridon a fost creată ca for administrativ al bisericii pentru activitatea de îngrijire a bolnavilor, de-a lungul timpului aceasta s-a transformat într-un aşezământ de sine-stătător, cu un patrimoniu propriu, distinct de cel al bisericii.
Astfel, rezultă din înscrisurile de la dosar fond că, începând cu anul 1757, s-au făcut donaţii Casei Sf. Spiridon, constituindu-se, aşadar, un patrimoniu distinct al acesteia de acela al Mânăstirii, iar primele trei donaţii au constat în câte "un loc în str. x" (strada Sf. Spiridon) provenind chiar de la A. (cu menţiunea că Str. x este în prezent Bulevardul x din Iaşi).
Şi în înscrisul de la dosar fond se arată că "aceste fondaţiuni (ctitorii filiale din provincie) se dezvoltau imens prin aportul donaţiunilor particulare, care se făceau de la o vreme numai Epitropiei spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi, singura instituţiune independentă".
Că Epitropia Sf. Ştefan reprezenta un aşezământ independent, de sine-stătător, nu numai din punct de vedere administrativ, dar şi al patrimoniului, rezultă inclusiv din împrejurarea că prin Decretul-lege nr. 3697 publicat în MO nr. 215/1918 şi prin Legea agrară din 1918 s-a hotărât exproprierea în întregime a terenurilor arabile proprietatea Epitropiei Spitalelor Sf. Spiridon - dosar fond.
De asemenea, se reţine că în Tabloul de evaluare al terenurilor, împrejurimilor şi clădirilor, înregistrat cu nr. x/18.03.1940 s-au înscris bunurile aferente Spitalul Central, la poziţia 1 - terenul în suprafaţă de 42135,078 m.p. iar la poziţia 2 - Turnul Bisericii Sf. Spiridon în suprafaţă de 232,77 m.p.
Iar acest act a fost precedat de un proces-verbal încheiat la data de 22.09.1939 prin care s-a constatat că Epitropia Generală a Spitalelor şi Ospiciilor Casei Sf. Spiridon deţinea imobilul în suprafaţă de 42.135,078 mp cu drept de stăpânire de peste 30 de ani .
Or toate aceste aspecte de fapt, coroborate cu Decizia nr. 202/03.02.1948 publicată în Monitorul oficial - Partea I, nr. 27 prin care "Bunurile de orice fel aparţinând instituţiilor (...) Epitropia Sf. Spiridon din Iaşi trec în proprietatea Statului la data publicării prezentei deciziuni şi vor fi afectate diferitelor departamente sau instituţiuni publice, după cum urmează: Spitalele, azilele, băile şi apele minerale la Ministerul Sănătăţii", conduc către aceeaşi soluţie pronunţată de instanţa de fond, contrar susţinerilor recurentelor-reclamante. Epitropia Sf. Spiridon, persoană juridică distinctă de Parohia Sf. Spiridon, era proprietara bunurilor expropriate, iar nu aceasta din urmă.
Cât priveşte considerentele sentinţei civile nr. 2442 din 04.09.2007 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. x/2007 şi a Deciziei nr. 381 R/07.04.2007, a căror putere de lucru judecat au invocat-o recurentele, într-adevăr, după cum a arătat şi intimata, acestea trebuie circumscrise strict obiectului cererii chemare în judecată din litigiul respectiv, şi anume stabilirea calităţii de succesoare în drepturi a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei cu privire la suprafaţa de 1958,31 ha teren cu vegetaţie forestieră aflată în administrarea Direcţiei Silvice Bacău, ele neputându-se impune şi în prezentul.
De altfel, un aspect decisiv avut în vedere de judecătorul fondului în respingerea cererii l-a reprezentat incidenţa Deciziei nr. 29/09.11.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, aplicabilă mutatis mutandis şi în materia O.U.G. nr. 94/2000, conform căreia "Sintagma "fondul bisericesc al cultului" are în vedere exclusiv patrimoniul unităţilor componente ale Bisericii Ortodoxe Române, iar nu şi patrimoniul fundaţiilor constituite de Biserică". Iar, recurentele-reclamante nu au înţeles să formuleze critici prin care să combată această argumentaţie.
3. Soluţia adoptată şi temeiul de drept
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare indicat, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza disp. art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurentele-reclamante Mitropolia Moldovei şi Bucovinei (în prezent Arhiepiscopia Iaşilor) şi Parohia Sfântul Spiridon Iaşi împotriva sentinţei nr. 272 din 16 octombrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.