Şedinţa publică din data de 26 iunie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, la data de 17.10.2022 sub numărul x/2022, reclamanta A., fost judecător la Tribunalul Suceava (pensionată începând cu data de 08.08.2018) în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Suceava a formulat plângere împotriva adresei nr. x/2022 din 24.03.2022 emisă de Ministerul Justiţiei şi a Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021, solicitând revocarea/modificarea parţială a ordinului menţionat, respectiv a art. 1, în sensul:
- recalculării şi plăţii drepturilor salariale rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 01.08.2016 şi nu cu data de 30.12.2021, data ordinului contestat.
- înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a sporurilor, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1255 din data de 12.07.2024, instanţa de fond a dispus:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei.
Respinge cererea de chemare în judecată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava, şi Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., fără să precizeze motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului.
În motivarea recursului, a arătat că în mod greşit, prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, cu motivarea că art. 1 din Ordinul contestat nr. 6245/C/2021, emis de Ministerul Justiţiei, nu produce efecte juridice faţă de reclamantă aceasta nefiind vizată de prevederile acestuia, deoarece este pensionară iar situaţia reglementată de art. 1 din acest act normativ, sunt vizate doar îndemnizaţiile salariale ale judecătorilor şi procurorilor în activitate, nicidecum şi judecătorii şi procurorii pensionari.
Apreciază recurenta că această gravă eroare judiciară, a fost comisă de către instanţa de fond, pentru că nu a coroborat ordinul contestat cu prevederile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, potrivit căruia pensiile de serviciu se actualizează procentual ori de câte ori se majorează îndemnizaţia de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional.
Susţine recurenta că şi în Legea nr. 303/2004, sub imperiul căreia a promovat acţiunea, la art. 85 alin. (2), se prevedea că pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor se actualizează anual, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor şi procurorilor în activitate
De asemenea, arată recurenta că instanţa trebuia să observe şi să precizeze că în nici într-un articol din Ordinul contestat nr. 6245/C/2021, emis de Ministerul Justiţiei, nu se mentionează că, acesta vizează doar magistratii aflati în activitate sau nu se aplică magistratilor pensionari.
4. Apărările intimatei
Intimatul-pârât Tribunalul Suceava a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că recurenta nu are calitate procesuală activă.
Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solcitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că, recurenta este pensionară din data de 08.08.2018 astfel că, în mod corect instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Susţine intimata-pârâtă că Ministerul Justiţiei gestionează doar plata drepturilor salariale ale personalului propriu, iar în prezent Înalta Curte de Casaţie şi Justitie, în calitate de ordonator principal de credite asigură fondurile necesare desfăşurării activităţii instanţelor judecătoreşti, inclusiv cheltuielile de personal pentru salariatii acestora, conform Legii nr. 304/2022.
Având în vedere calitatea reclamantei de pensionar şi ţinând seama de obiectul pretenţiilor formulate, învederează că, în speţă, a luat naştere un raport juridic de asigurări sociale între persoanele asigurate, în speţă reclamanta şi Casa Judeţeană de Pensii respectivă, grefat pe raportul juridic de muncă stabilit între angajatul devenit pensionar şi Tribunalul Suceava care a calculat, reţinut şi declarat contribuţia la asigurările sociale de stat.
Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac a apelului şi excepţia nulităţii căii de atac pentru nemotivare iar pe fond, respingerea cererii de recurs, ca nefondată.
La întâmpinările formulate de intimatele-pârâte, a răspuns recurenta recalamantă precizând că a formulat cerere de recurs care este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., motiv pentru care excepţiile invocate sunt neîntemeiate.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor urma.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă, pensionată începând cu data de 08.08.2018, a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat revocarea/modificarea parţială a art. 1 din Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021, în sensul recalculării şi plăţii drepturilor salariale rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 01.08.2016 şi nu cu data de 30.12.2021, data ordinului contestat şi a înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a sporurilor, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, cerere ce a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Prin cererea de recurs, instaţa constată că din memoriul de recurs depus de recurenta - reclamantă rezultă că aceasta evocă cu titlu de temei al demersului de exercitare a căii de atac, incidenţa, în opinia părţii recurente - reclamantea art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. şi vor fi analizate în raport cu acestea.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Înalta Curte nu poate reţine incidenţa motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub niciunul dintre aspectele sale.
Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.
În cauză, Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., judecătorul de fond justificând argumentat soluţia adoptată, susţinerile recurentei nefiind întemeiate.
De semenea, în cuprinsul hotărârii recurate nu se constată nici situaţia motivării contradictorii sau existenţa unor motive străine de natura cauzei.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că este fondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.
Instanţa de recurs reţine că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabileşte cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ, reglementând în detaliu categoriile de subiecte care pot avea calitate procesuală activă, persoanele sau entităţile care pot fi chemate în judecată, obiectul acţiunii, condiţiile de exercitare a dreptului la acţiune, precum şi limitele controlului judecătoresc asupra actelor administrative. Astfel, articolul 1 are ca obiect principal de reglementare calitatea procesuală activă în contenciosul administrativ, sfera subiectelor de sesizare a instanţei, a persoanelor sau entităţilor care sunt îndreptăţite să formuleze acţiuni în contencios administrativ, trasând şi coordonatele generale ale exercitării dreptului la acţiune. Condiţiile generale de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept subiectiv şi justificarea unui interes, trebuie analizate în funcţie de trăsăturile specifice raportului de drept public dedus judecăţii, pentru că dreptul administrativ operează cu noţiunile de "capacitate de drept public" şi de "capacitate administrativă", care au un conţinut diferit faţă de capacitatea juridică civilă.
În acest cadru, reclamant poate fi, în sensul art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplineşte condiţia de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept.
Definiţia persoanei vătămate se regăseşte în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, text potrivit căruia are această calitate orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea unei cereri în termenul legal. În acest sens, un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim privat, definit în art. 2 alin. (1) lit. p) ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
Noţiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ" nu se confundă cu noţiunea de "interes" în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în dreptul procesual civil. Stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.
Articolu 1 al Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021 privind stabilirea unor drepturi salariale prevede următoarele:
Art. 1 - Începând cu data prezentului ordin, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi al curţilor de apel, precum şi ale asistenţilor judiciari se stabilesc având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) şi ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.
Înalta Curte reţine că, potrivit preambulului Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021 privind stabilirea unor drepturi salariale, temeiul emiterii acestui ordin este, printre altele, Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi în special dispoziţiile alin. (6) al art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, conform cărora:
"în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022", Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, şi Decizia nr. 55/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2020 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, în considerarea căreia, "analiza jurisprudenţei naţionale relevă, (...) că deja au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive, care au recunoscut dreptul magistraţilor la o indemnizaţie calculată pe baza valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON, incidentă în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" şi care îi vizează pe toţi ordonatorii principali de credite din acest sistem";
Contestând hotărârea instanţei de fond, recurenta - reclamantă a invocat şi dovedit interesul legitim şi calitatea sa procesuală activă, derivat din faptul că motivul cererii de chemmare în judecată a fost acela că urmăreşte obţinerea stabilirii indemnizaţiei sale pentru perioada 01.08.2016 - 08.08.2018, perioadă în care a îndeplinit funcţia de judecător, să-i fie stabilită indemnizaţia pe baza valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON şi fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.
Un alt motiv pentru care justifică interes şi calitate procesuală activă este acela că ordinul contestat o prejudiciază în ce priveşte cuantumul pensiei sale, care se calculează în funcţie de veniturile brute avute în activitate şi se actualizează în funcţie de nivelul indemnizaţiilor magistraţilor în funcţie.
Împrejurarea că, în cauză, s-a reţinut că ordinul contestat vizează perioada ulterioară emiterii lui şi reglementează salarizarea judecătorilor în funcţie, condiţie pe care reclamanta nu o mai îndeplineşte fiind pensionată, concluzie însuşită şi folosită drept argument în soluţia de respingere a acţiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, este nerelevantă, întrucât, în cauza de faţă, reclamanta formulează pretenţii şi în ce priveşte perioada în care deţinea funcţia de judecător, respectiv 01.08.2016 - 08.08.2018, motiv pentru care instanţa de fond avea obligaţia analizării cererii pe fondul ei, respectiv a analizării legalităţii ordinului prin prisma motivelor arătate de reclamantă.
Prin urmare, interesul recurentei-reclamante şi calitatea procesuală activă a reclamantei este, în mod evident, legitim.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1255 din 12 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 iunie 2025.