Şedinţa publică din data de 26 iunie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Ordinului Inspectorului General al IGSU nr. 2343/04.12.2023.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, prin Ordinul Inspectorului General al IGSU nr. 2343/04.12.2023 s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 341, art. 35 alin. (1) lit. a), art. 351 alin. (1) lit. c) şi art. 352, art. 353 alin. (1) si ale art. 3510 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor, militare, cu modificările şi completările ulterioare şi în baza Notei Raport nr. x din 16.11.2023 privind rezultatele verificărilor dispuse de comanda Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă în scopul soluţionării raportului personal nr. R/4941/09.10.2023 aplicarea în mod direct a sancţiunii disciplinare,Avertisment" pentru:
- nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995, coroborate cu prevederile art. 133 din R.G.-l, Regulamentul de ordine interioară în unitate aprobat cu Ordinul MAPN nr. M 38/2016, în sensul ca ofiţerul nu a probat cu dovezi indubitabile susţinerile din raportul personal nr. R/4554677 din 19.09.2023, înregistrat la IGSU cu nr. R/4941 din 09.10.2023, referitoare la faptul ca a fost ameninţat de către inspectorul şef al ISUJ Vaslui şi de către prim-adjunctul inspectorului şef al ISUJ Vaslui;
- nerespectarea prevederilor art. 6 lit. i) din Codul de etică şi deontologie a personalului din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi din structurile subordonate aprobat cu Ordinul MAI nr. 1489/2006 în sensul că acesta nu a fost de bună-credinţă şi a reclamat că nu i-au fost stabilite în mod expres sarcini în cadrul B., abia după ce a fost declanşată cercetarea disciplinară prealabilă faţă de acesta, din data de 18.09.2023, deşi până atunci a executat activităţi în calitate de responsabil B., fară să raporteze ierarhic nereguli în acest sens.
- nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legeaa nr. 80/1995 coroborate cu prevederile art. 133 din RG-1, Regulamentul de ordine interioară în unitate aprobat cu Ordinul MAPN M38/2016, în sensul că, ofiţerul nu a respectat ierarhia militară, raportat la modul de adresare a rapoartelor personale nr. x/19.09.2023 şi y/19.09.2023.
- nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 coroborate cu prevederile art. 133 din RG-1, Regulamentul de ordine interioară în unitate aprobat cu Ordinul MAPN M38/2016, în sensul că, prin exprimarea adoptată în conţinutul raportului personal din data de 18.10.2023, dat în faţa comisiei de verificare şi adresat inspectorului general al IGSU, locotenent- colonelul A. a dovedit lipsă de politeţe la adresa inspectorului şef al ISUJ Vaslui şi al inspectorului general al IGSU.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 247 din 30 septembrie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca inadmisibilă.
A fost obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 755 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Recursul exercitat în cauză
Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 247 din 30 septembrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Consideră recurentul-reclamant că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
În esenţă, recurentul-reclamant precizează că în petitul acţiunii nu a menţionat în mod expres şi Ordinul emis de Viceprim-Ministrul Afacerilor Interne nr. II/458 din 14.02.2024, însă din analiza cererii rezultă că se critică inclusiv acest ordin.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a constatat că reclamantul A. a solicitat prin cererea de chemare în judecată doar anularea Ordinului Inspectorului General al IGSU nr. 2343 din 04.12.2023 prin care a fost sancţionat disciplinar cu avertisment pentru faptul că nu a probat cu dovezi indubitabile susţinerile din raportul personal nr. R/455-4677 din 19.09.2023 referitoare la faptul că a fost ameninţat de către inspectorul şef al ISUJ Vaslui şi de către prim adjunctul aceleiaşi instituţii că nu a fost de bună credinţă şi a reclamat că nu i-au fost trasate sarcini în cadrul B.; că nu a respectat ierarhia militară raportat la modul de adresare a rapoartelor personale şi că a dovedit lipsă de politeţe faţă de inspectorul şef al ISUJ Vaslui şi de inspectorul general al IGSU, încălcând astfel prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 80/1995, art. 133 din Regulamentul de Ordine Interioară în unitate aprobat cu Ordinul MAPN nr. M 38/2016 sau Codul de etică.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la dispoziţiile art. 35 indice 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, excepţie ce a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din 17.06.2024.
Prin sentinţa recurată s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca inadmisibilă, acesta formulând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Înalta Curte reţine însă că este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar nu cel de la pct. 5 al aceluiaşi articol.
Astfel, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a dat dovadă de rol activ, a acţionat cu diligenţă, acordând reclamantului, prin avocat, inclusiv un termen pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra admisibilităţii cererii sale, în condiţiile reglementării cuprinse în art. 35 indice 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 şi a împrejurării că, formal, în petitul acţiunii, acesta a solicitat doar anularea Ordinului Inspectorului General al IGSU nr. 2343/IG din 4.12.2023 prin care a fost sancţionat disciplinar, nu anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, respectiv Ordinul emis de Viceprim-Ministrul Afacerilor Interne nr. II/458 din 14.02.2024, cum impune art. 35 indice 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.
Potrivit acestui text de lege, art. 35 indice 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 80/1995, "(1) Cadrele militare au dreptul să conteste aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 35 alin. (1) lit. a) - d) în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei de sancţionare, prin raport adresat în scris comandantului/şefului ierarhic superior celui care a emis decizia.
(3) Decizia prevăzută la alin. (2) este definitivă, se comunică cadrelor militare contestatare în termen de 5 zile de la data pronunţării şi poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii".
De asemenea, judecătorul fondului a dispus chiar şi amânarea pronunţării la 30.09.2024, în acelaşi scop, ca apărătorul reclamantului să îşi exprime poziţia în raport de excepţia inadmisibilităţii invocată, dreptul la apărare al reclamantului fiind pe deplin respectat.
Ceea ce nu a avut în vedere instanţa de fond este că în motivarea acţiunii reclamantul a făcut referire expresă la decizia de soluţionare a contestaţiei, chiar dacă nu a atacat-o expressis verbis prin acţiune, or respingerea acţiunii ca inadmisibilă, în atare condiţii, apare ca fiind o sancţiune disproporţionată în raport de scopul legii, în condiţiile în care exercitarea dreptului la acţiune este supusă unui termen de decădere.
Constatând aşadar incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi găsind, prin urmare, întemeiat recursul, având în vedere şi că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, Înalta Curte îl va admite, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 şi art. 498 alin. (2) C. proc. civ., va casa sentinţa civilă atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, instanţa de fond va analiza cererea reclamantului în anularea Ordinului Viceprim-Ministrului Afacerilor Interne nr. II/458 din 14.02.2024, în raport de toate susţinerile părţilor, de probele ce se vor administra şi în acord cu dispoziţiile legale aplicabile pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 247 din 30 septembrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează în tot sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 26 iunie 2025.