Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa de Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Brăila, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime prin măsura reglementată de art. XXIV punctele 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal referitoare la aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10%, în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4.000 RON, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu plata şi a dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011, obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la obligarea plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 258/2023 din 3 noiembrie 2023, a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei capacităţii juridice civile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, ca neîntemeiate, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Brăila, a respins cererea de chemare în garanţie formulată de Casa Judeţeană de Pensii Brăila în contradictoriu cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila şi ANAF - Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, ca inadmisibilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Brăila şi chemaţii în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate şi ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila şi a obligat pârâtul Guvernul României să aloce fondurile necesare şi să plătească reclamantului numai despăgubirile constând în dobânzi legale aferente sumelor reţinute de la reclamant cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate pentru o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei reţineri şi până la data restituirii efective, precum şi actualizarea sumelor reţinute cu rata indicelui de inflaţie şi, totodată, a respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Guvernul României a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023, sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie eşalonat, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii.
Prin urmare, fiind reglementate măsuri reparatorii printr-o normă legală specială, care prevede imperativ modalităţi concrete de punere în executare, stabilind termene, surse bugetare şi responsabilităţi precise ale autorităţilor publice cu atribuţii şi competenţe în domeniu, respectiv Casa Naţională de Pensii Publice şi casele teritoriale de pensii, precum şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, este evident că demersul judiciar al intimatului-reclamant, în mod obiectiv, nu mai putea fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a Guvernului României, alături de instituţiile copârâte, la satisfacerea pretenţiilor deduse judecăţii, soluţia nefiind conformă cu legea specială.
Altfel spus, de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023, restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială şi in limitele stabilite expres de această lege.
În aceste condiţii, în mod nelegal instanţa de fond a stabilit, implicit, şi o altă sursă bugetară pentru plata sumelor solicitate de intimatul-reclamant, deşi art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 prevede că plata "se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi se evidenţiază la opoziţie distinctă de venituri bugetare".
Or, întotdeauna concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Pe de altă parte, cererea privind actualizarea sumelor restituite cu rata inflaţiei şi plata dobânzii legale se impunea a fi respinsă întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor.
Raporturile juridice stabilite între asigurat şi stat în legătură cu contribuţiile la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate deja reţinute până la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 constituie facta praeterita şi nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicării acestei decizii. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curţii Constituţionale, ceea ce este inadmisibil.
În aceste condiţii, legiuitorul a înţeles să intervină pentru rezolvarea într-un mod echitabil a situaţiei pensionarilor, instituind norme juridice ce reglementează situaţia generală a acestei categorii sociale, situaţie creată de pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022.
Din această perspectivă, recurentul consideră că instanţa de fond nu putea să valideze pretenţiile intimatului-reclamant şi să îl oblige la plata către acesta a unor despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei aplicată sumelor care se vor restitui conform O.U.G. nr. 4/2023, precum şi a dobânzii legale aferentă sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculată începând cu data fiecărei reţineri şi până la data restituirii acestora, întrucât acestea reprezintă, în fapt, o obligaţie la imposibil, iar nulla obligatio ad impossibilia nemo tenetur/ad impossibilium nulla obligatio.
În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul acţiunii constă în obligarea la repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 în temeiul art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, text de lege ce reglementează acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului şi stabileşte dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale să introducă acţiune la instanţa de contencios administrativ.
Înalta Curte reţine că după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, pârâtul Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate potrivit căreia:
"(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate.
(2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON.
(4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023.
(5) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept."
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că pârâtul a dispus repararea parţială a prejudiciului cauzat reclamantului prin restituirea sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, sumele solicitate urmând a-i fi restituite de către pârât pe cale administrativă.
De asemenea, Înalta Curte reţine că instanţa de fond temeinic şi legal a constatat că nu se poate reţine faptul că recurentul-pârât sau altă autoritate publică a reparat întregul prejudiciu produs reclamantului până la momentul pronunţării hotărârii, iar reclamantul nu a obţinut recunoaşterea recuperării integrale a prejudiciului cauzat.
Reclamantul a solicitat şi plata dobânzii legale penalizatoare conform O.G. nr. 13/2011 şi actualizare cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021, iar pârâtul Guvernul României deşi a intervenit în ordinea legislativă, urmare a aplicării prevederilor declarate neconstituţionale, pentru restituirea sumelor reţinute din pensii cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, şi a avut în vedere evitarea plăţii unor accesorii la obligaţia principală, nu a reglementat şi plata acestor accesorii la care sunt îndreptăţite persoanele prejudiciate de adoptarea O.U.G. nr. 130/2021.
Prin neexecutarea integrală a creanţelor, la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide şi exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral. Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanţe, prin devalorizarea monedei naţionale, cât şi în daune interese pentru neexecutare.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că pârâtul Guvernul României nu a asigurat repararea integrală a prejudiciului, reprezentat nu doar în pierderea efectivă (damnum emergens), ci şi în beneficiul nerealizat (lucrum cessans, exprimat prin dobânda datorată) la care se adaugă actualizarea cu rata inflaţiei care urmăreşte conservarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.
Prin urmare, în mod temeinic şi legal a fost obligat pârâtul Guvernul României să aloce fondurile necesare şi să plătească reclamantului numai despăgubirile constând în dobânzi legale aferente sumelor reţinute de la reclamant cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate pentru o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei reţineri şi până la data restituirii efective, precum şi la actualizarea sumelor reţinute cu rata indicelui de inflaţie.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 258/2023 din 3 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.