Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, a solicitat anularea Adresei nr. x/26.04.2023 emisă de pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin care s-a luat măsura încetării valabilităţii Autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de sera (GES) nr. 94/04.03.2021 şi măsura suspendării accesului la contul deţinut de societate în Registrul Uniunii al emisiilor de gaze cu efect de seră aflat sub jurisdicţia Statului Român (RUEGES) şi a Adresei nr. x/26.05.2023 emisă de pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin care s-a respins plângerea societăţii împotriva măsurilor dispuse de pârâtă.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 189/2023 din 20 decembrie 2023, a respins excepţia lipsei de interes a acţiunii, a admis excepţia inadmisibilităţii petitului privind anularea Adresei nr. x/26.05.2023 emisă de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, a respins petitul privind anularea Adresei nr. x/26.04.2023 emisă de pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, ca nefondat şi, totodată, a respins petitul privind anularea Adresei nr. x/26.05.2023 emisă de pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, ca inadmisibil.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că prima instanţa a considerat că susţinerea potrivit căreia măsura dispusă de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului îşi găseşte temeiul în prevederile art. 10 alin. (2) lit. a) din procedura aprobată prin Ordinul nr. 1256/2020, nu poate fi primită, pentru simplul motiv ca prevederile art. 10 alin. (2) lit. a) nu sunt aplicabile speţei, astfel că, prin hotărârea atacată, practic, Curtea de Apel Braşov a adăugat la lege.
În opinia recurentei-reclamante nu există niciun temei legal pentru încetarea valabilităţii autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră si, implicit, nici pentru măsura suspendării contului RUEGES. Prevederile extrem de clare ale art. 10 din Ordinul nr. 1.256/2020 invocate de către intimată în luarea măsurii, şi validate de instanţa de fond reglementează limitativ, în ceea ce priveşte măsura încetării autorizaţiei GES, trei cazuri distincte si uşor de identificat, fiind cât se poate de evident faptul că nu se încadrează în niciunul dintre acestea.
Prevederile Ordinului nr. 1.256 din 12 iunie 2020 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030, conţin norme juridice extrem de clare si neinterpretabile, reglementând prin texte previzibile, modalitatea de intrare in vigoare si, respectiv, de încetare a valabilităţii autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră. Relevant este textul art. 10 alin. (2) lit. a), care face obiectul litigiului şi care prevede că autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră îşi încetează valabilitatea atunci când autorizaţia integrată de mediu şi/sau autorizaţia de mediu a expirat sau a fost anulată, iar instalaţia nu se află în procedură de obţinere a unei noi autorizaţii integrate de mediu şi/sau a unei noi autorizaţii de mediu.
Or, în speţă, autorizaţia integrată de mediu pe care o deţine societatea nu a expirat şi nu a fost anulată (şi, în mod logic, nefiind expirată sau anulată, nu a demarat o procedură de obţinere a unei noi autorizaţii integrate de mediu). Aşa fiind, concluzia instanţei de fond, potrivit căreia nu mai deţinea o autorizaţie de mediu valabilă este lipsită de orice fundament legal, reprezentând o adăugare la lege şi, implicit, o aplicare greşită a normelor de drept material supuse dezbaterii, respectiv cele ale art. art. 10 alin. (2) lit. a) din Norme.
Recurenta-reclamantă consideră că instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat.
Astfel, se arată că în cadrul dosarului nr x/2023 al Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ si Fiscal, societatea a cerut instanţei de judecată anularea rapoartelor de inspecţie emise de către Garda Naţională de Mediu, prin care s-a dispus măsura interzicerii desfăşurării activităţii, precum si suspendarea efectelor acestor acte administrative, pana la soluţionarea definitivă a acţiunii in anulare.
Prin încheierea de şedinţa din data de 02.05.2023, instanţa admite cererea şi, pe cale de consecinţă, dispune suspendarea executării actelor administrative constând în cele doua rapoarte de inspecţie emise de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Braşov, până la soluţionarea definitivă a cauzei, ceea ce înseamnă că, la acest moment, măsura interzicerii desfăşurării activităţii nu produce niciun efect.
În acea cauza, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Braşov dispusese măsura interzicerii exclusiv pe considerentul că nu deţinea autorizaţie integrată de mediu, ceea ce înseamnă că, urmare a acelei hotărâri judecătoreşti, se naşte o prezumţie puternică în sensul că deţine autorizaţie integrată de mediu, întrucât, potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ., " Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată ", iar, potrivit alin. (2) din acelaşi text de lege, "Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă ".
În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamanta a solicitat, în principal, anularea Adresei nr. x/26.04.2023 emisă de pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin care s-a luat măsura încetării valabilităţii Autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de sera (GES) nr. 94/04.03.2021 şi măsura suspendării accesului la contul deţinut de societate în Registrul Uniunii al emisiilor de gaze cu efect de seră aflat sub jurisdicţia Statului Român.
Agenţia pentru Protecţia Mediului Braşov, prin Adresa nr. x/25.04.2023, a informat asupra faptului că Autorizaţia integrată de mediu nr. 02/12.05.2015 emisă de A.P.M. Braşov pentru instalaţia A., şi-a încetat valabilitatea ca urmare a faptului că reclamanta nu a obţinut viza anuală pentru anul 2022.
Astfel, ca urmare a acestei informări, intimata, prin Adresa nr. x/26.04.2023, a adus la cunoştinţă reclamantei A. S.R.L. faptul că, începând cu data de 26.04.2023, autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră (G.E.S.) nr. 94/04.03.2021, emisă pentru desfăşurarea activităţii producerea de var sau calcinarea dolomitei sau a magneziului în cuptoare rotative sau în alte cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi, şi-a încetat valabilitatea.
Având în vedere că prevederile art. 10 alin. (2) lit. a) din Ordinul nr. 1256/2020 care condiţionează valabilitatea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră de valabilitatea autorizaţiei integrate de mediu, Înalta Curte apreciază, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, că în mod legal s-a constatat încetarea valabilităţii Autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de sera (GES) nr. 94/04.03.2021, ca urmare a încetării valabilităţii Autorizaţiei integrate de mediu nr. 02/12.05.2015 emisă de A.P.M. Braşov.
Instanţa de fond a respins petitul privind anularea adresei nr. x/26.04.2023 emisă de pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, ca nefondat, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte.
Înalta Curte reţine că autorizaţiile privind emisiile de gaze cu efect de seră sunt valabile atât timp cât activitatea desfăşurată de operator în instalaţie se realizează în conformitate cu prevederile din autorizaţia emisa şi îşi păstrează această valabilitate pe toată perioada în care beneficiarii lor obţin viza anuală.
Prin urmare, în mod temeinic şi legal s-a reţinut că recurenta-reclamantă nu deţine această viză anuală şi obligatorie.
O altă critică pe care înţelege recurenta-reclamantă să o aducă sentinţei o reprezintă încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii de şedinţă pronunţată în data de 02.05.2023, în dosarul nr. x/2023, de Tribunalul Braşov.
Înalta Curte are în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ.:
"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.
(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.
(5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."
Autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală, şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, ipoteză valabilă în cauza dedusă judecăţii.
Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.
Autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente esenţiale ale judecăţii -respectiv obiect cauză şi părţi - care se impune în al doilea proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis.
Prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se putea invoca autoritatea de lucru judecat se referă la calitatea părţilor care trebuie să participe în procese în aceeaşi calitate procesuală, ca urmare a faptului că hotărârile judecătoreşti produc efecte doar între părţile litigiante.
Înalta Curte reţine că în dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, faţă de care se invocă autoritatea de lucru judecat, nu sunt aceleaşi părţi procesuale ca în prezenta pricină, întrucât calitatea procesuală de pârât o are Garda Naţională de Mediu Comisariatul Judeţean Braşov, iar calitatea procesuală de reclamantă o are A. S.R.L..
În cauza de faţă, calitatea procesuală de pârâtă o are Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, iar calitatea procesuală de reclamantă o are A. S.R.L..
Rezultă, aşadar, că între cele două cauze nu există identitate de părţi, întrucât în cele două dosare calitatea de pârâte o deţin două instituţii publice diferite, cu personalitate juridică distinctă, astfel că prima condiţie impusă de legiuitor cu privire la existenţa autorităţii de lucru judecat, referitoare la identitatea de părţi, nu este îndeplinită, deşi recurenta-reclamantă, în mod neîntemeiat, susţine contrariul.
În privinţa obiectului, Înalta Curte constată că nici acesta nu este identic. Scopul final urmărit de recurenta-reclamantă nu este acelaşi în ambele dosare întrucât în dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a solicitat suspendarea actelor administrative constând în Raportul de Inspecţie nr. 142/CP/01.11.2022 şi Raportul de Inspecţie FN/CP/23.12.2022, acte emise de către Garda Naţională de Mediu Comisariatul Judeţean Braşov, iar în prezenta pricină a solicitat anularea Adresei nr. x/26.04.2023.
Cât priveşte cel de-al treilea element, respectiv cauza, trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cele două cereri, care nu se confundă nici cu cauza acţiunii, dar nici cu dreptul subiectiv şi nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic, de unde rezultă că între cele două cauze nu există identitate de cauză întrucât într-o cauză se solicită suspendarea executării unui act administrativ, iar în cealaltă cauză se solicită anularea unui act administrativ.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 189/2023 din 20 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.