Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2021, reclamanta A., a solicitat, în temeiul disp. art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâtul Ministrului Educaţiei, să se dispună:
- anularea Ordinului nr. 5709/08.10.2020 al Ministrului Educaţiei
- reevaluarea tezei de doctorat cu titlul "Clima şi calitatea aerului în Câmpia Vlăsiei", domeniul GEOGRAFIE, aparţinând reclamantei.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1822 din 29 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu pârâtul MINISTERUL EDUCAŢIEI, ca nefondată.
1.3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 1822 din 29 noiembrie 2023, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a soluţionat prezenta cauză cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
Conform art. 11 alin. (1) lit. c) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare din 24.03.2016, aprobat prin Ordinul MEC nr. 3482/2016, preşedintele CNATDCU reprezintă CNATDCU în relaţia cu ministrul educaţiei şi cu terţii.
Astfel, în urma şedinţei Consiliului General al CNATDCU din 29.09.2020 şi votului exprimat în acea şedinţă, preşedintele CNATDCU avea obligaţia emiterii unei decizii de invalidare si transmiterii ei către Ministerul Educaţiei Naţionale.
Acest lucru nu s-a întâmplat, instanţa de fond asociind în mod greşit procesul-verbal al şedinţei Consiliului General al CNATDCU cu o decizie a preşedintelui CNATDCU.
În conformitate cu disp. art. 15 din acelaşi act normativ, deciziile CNATDCU pot fi atacate conform legii, fapt ce implică că aceste decizii au calitatea de act administrativ şi care trebuie să îndeplinească anumite condiţii de legalitate şi formă.
Decizia emisă de către preşedintele CNATDCU, urmare a votului exprimat de către Consiliul General al CNATDCU din 29.09.2020, trebuia să stea la baza emiterii Ordinului MEC nr. 3482/2016, iar nu un proces-verbal de şedinţă.
Ordinul MEC nr. 3482/2016 a fost întocmit fără respectarea disp. art. 30 din Anexa 1 la Ordinul NIEC nr. 3482/2016, instanţa de fond făcând o aplicare greşită a legii.
Cu referire la îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 24, art. 25 şi art. 26 din Anexa 1 la Ordinul MEC nr. 3482/2016, instanţa de fond a reţinut că în cauză există votul de invalidare a tezei de doctorat, însoţit de o argumentare a votului, respectiv procesul-verbal al şedinţei Consiliului General al CNATCU din 29.09.2020.
Cu toate acestea, în urma analizării probatoriului existent în cauză, se constată că prin procesul-verbal al şedinţei Consiliului General al CNATCU din 29.09.2020 nu există nicio o argumentare a votului de invalidare.
La dosar există doar Fişa privind Atribuirea Titlului de Doctor, emisă la 27.05.2020 de către preşedintele comisiei B., prin care acesta a propus invalidarea tezei de doctorat.
Pe lângă faptul că fişa privind atribuirea titlului de doctor, emisă la 27.05.2020, nu poartă caracteristicile unui raport sintetic de evaluare, aceasta nu conţine argumentele fiecărui membru al comisiei, cu indicarea persoanei şi a modului în care a votat.
Deci, nu există nicio argumentare a votului din şedinţa din 29.09.2020, iar în privinţa raportului sintetic, care ar fi trebuit să stea la baza votului, acesta nu a fost întocmit şi nici nu conţine elementele prevăzute la art. 25.
A solicitat instanţei de recurs să constate că decizia preşedintelui CNATCU (de fapt un proces-verbal de şedinţă a Consiliului General al CNATCU din 29.09.2020), s-a întemeiat pe un înscris (Fişa privind Atribuirea Titlului de Doctor din 27.05.2020), care a fost întocmit fără respectarea disp. art. 24 şi art. 25.
Astfel, instanţa de fond a constatat în mod greşit îndeplinirea condiţiilor legale, în ceea ce priveşte existenţa unei argumentări a votului decis în 29.09.2020 şi a existenţei unui raport sintetic de evaluare a tezei de doctorat a recurentei.
Aceste vicii de procedură au fost sesizate şi consemnate de către unul din membrii comisiei de analiză a contestaţiei formulate de către recurentă în temeiul art. 31 din Anexa 1 la Ordinul MEC nr. 3482/2016.
A precizat că pe platforma on-line nu se regăseau o serie de documente care rezultă că s-ar fi invalidat teza de doctorat, astfel că solicită instanţei de recurs să constate că procedura de evaluare a fost viciată, decizia fiind luată de către preşedintele comisiei de specialitate cu nerespectarea procedurilor impuse de art. 26 din anexa 1 la Ordinul MEC nr. 3482/2016.
După încărcarea pe platformă, preşedintele comisiei de specialitate notifică membrilor comisiei propunerile comisiilor de evaluare; dacă în termen de 5 zile lucrătoare niciunul dintre membrii comisiei de specialitate nu solicită lămuriri suplimentare sau o analiză suplimentară, propunerile comisiilor de evaluare sunt considerate validate.
Instanţa de fond a refuzat analizarea propunerii de invalidare, care a fost consemnată prin "Fişa privind Atribuirea Titlului de Doctor" completată de dl. B. în data de 27.05.2020.
Acest document a fost avut în vedere în cadrul şedinţei Consiliului General al CNATDCU din 29.09.2020 şi a constituit aşa-zisa argumentare a votului de invalidare. De asemenea, tot acest document a stat la baza contestaţiei formulate de reclamantă în temeiul art. 31 din Anexa 1 la Ordinul MEC nr. 3482/2016.
A solicitat să se constatate că toată procedura de evaluare, concretizată prin Fişa privind "Atribuirea Titlului de Doctor" completată de dl. B. în data de 27.05.2020, ar fi trebuit să fie supusă controlului de legalitate din partea instanţei de judecată, ceea ce nu s-a întâmplat.
În temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se impune casarea hotărârii prime instanţe deoarece judecătorul de fond nu a cercetat susţinerile reclamantei şi nu le-a înlăturat motivat, ceea ce îndreptăţeşte concluzia că nu a realizat o reală cercetare a fondului cauzei şi nu a înlăturat, printr-un argument temeinic, motivele de fapt şi de drept invocate la pct. III din cererea de chemare în judecată.
Lipsa acestor argumente pun instanţa de recurs în imposibilitatea de a evalua în mod eficient corecta aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente, prin raportare la o situaţie de situaţia de fapt reală.
Instanţa de fond îşi motivează sentinţa invocând o stare fapt neatestată de niciun înscris deoarece din probatoriu administrat de către intimata-pârâtă existent în dosarul electronic al cauzei nu se poate ajunge la concluzia primei instanţe.
Totodată, instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată pe nişte constatări arbitrare, nebazate pe probele existente la dosar.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.
1.4. Apărările formulate în cauză
Intimatul - pârât Ministerul Educaţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată, cu menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe, aceasta fiind rezultatul interpretării şi aplicării corecte a normelor de drept material speţei deduse judecăţii.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamanta A. cu o cerere de anulare a Ordinului nr. 5709/08.10.2020 al Ministrului Educaţiei, cu consecinţa reevaluării tezei de doctorat cu titlul "Clima şi calitatea aerului în Câmpia Vlăsiei", domeniul GEOGRAFIE, aparţinând acesteia din urmă.
Prima instanţă, reţinând caracterul neîntemeiat al pretenţiilor deduse judecăţii în prezenta cauză, a respins cererea reclamantei.
Nemulţumită de soluţia primei instanţe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocând nemotivarea soluţiei cuprinse în hotărârea de la fond precum şi o interpretare şi aplicare greşită a normelor de drept material de către judecătorul învestit cu cauza în primă instanţă.
Înalta Curte va reţine caracterul nefondat al motivelor de casare dezvoltate de recurenta - reclamantă pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
În ceea ce priveşte motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.
Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, anume raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
În acelaşi sens, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.
În concret, instanţa de fond a indicat temeiul de drept incident cauzei, a enumerat cauzele respingerii cererii de chemare în judecată, context în care a analizat probele administrate în proces, cu referiri punctuale la înscrisurile depuse în probaţiune. În raport de elementele concrete ale cauzei, prima instanţă a indicat punctual texte de lege în motivare, iar prin argumentaţia oferită de judecătorul fondului s-a făcut trimitere la normele de drept care justifică soluţia adoptată în cauză.
Astfel, Înalta Curte constată existenţa raţionamentului logico-juridic al primei instanţe care a fundamentat soluţia adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluţia pronunţată.
Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază partea recurentă-reclamantă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare/nelegalitate în discuţie.
Instanţa de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci să analizeze problema litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea părţii în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.
În consecinţă, arătând în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată, Înalta Curte consideră că judecătorul fondului a respectat dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate şi fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţa de fond, fără a se identifica vreun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa în discuţie. De asemenea, Înalta Curte mai constată că motivarea analizată are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele dreptului la un proces echitabil.
Totodată, Înalta Curte subliniază că lectura art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu denotă că legiuitorul ar fi înţeles să deroge în materia contenciosului administrativ de la caracterul recursului de cale extraordinară de atac, limitată doar la un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa ierarhic inferioară, ci reglementează unele norme speciale cu privire la calea de atac specifică materiei, termenul de exercitare al acesteia şi soluţiile în caz de admitere a recursului. În consecinţă, dreptul procesual comun al art. 483, art. 486 şi art. 488 C. proc. civ. este aplicabil şi în cazul recursului specific procedurii de contencios administrativ, astfel că partea recurentă nu este îndreptăţită şi la un control judiciar de temeinicie, adică sub aspectul situaţiei de fapt stabilite de prima instanţă, ci doar de legalitate.
De altfel, în jurisprudenţa sa, prin decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 98 din 6 februarie 2015, Curtea Constituţională a României a respins o excepţie de neconstituţionalitate în legătură cu acest aspect, arătând că "în lumina noului C. proc. civ., recursul în materia contenciosului administrativ este esenţialmente diferit de recursul exercitat în această materie în vechea reglementare, care permitea, de principiu, examinarea cauzei sub toate aspectele pe calea recursului".
Or, ab initio, este inadmisibilă orice critică formulată în recurs de partea recurentă-reclamantă prin care se contestă situaţia de fapt stabilită de prima instanţă, inclusiv prin analiza probelor administrate, adică un control de temeinicie solicitat de recurentă în calea de atac, date fiind considerentele dezvoltate în precedent. Altfel spus, modul în care judecătorul fondului evaluează probele administrate în cursul judecăţii de primă instanţă în vederea stabilirii situaţiei de fapt excedează controlului de legalitate permis în calea de atac extraordinară a recursului, privind temeinicia hotărârii respective.
În continuare, Înalta Curte constată că este nefondat şi motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greşită a nomelor de drept material; va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Referitor la susţinerile recurentei în sensul că prima instanţă a calificat greşit procesul-verbal al şedinţei Consiliului General al CNATDCU, şi în lipsa unei decizii din partea Preşedintelui CNADTCU, a emis decizia de invalidare a tezei de doctorat, Înalta Curte reţine că acestea sunt neîntemeiate şi vor fi respinse.
Înalta Curte are în vedere, cum în mod corect a stabilit şi prima instanţă, că procedura de validare/invalidare a tezei de doctorat intră în competenţa exclusivă a CNATDCU, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 168 alin. (7) şi (8) din Legea educaţiei, astfel încât rezultatul evaluării efectuate de comisia de doctorat în etapa procedurală de susţinere a tezei de doctorat, nu are caracter obligatoriu pentru Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
Astfel, Înalta Curtea reţine că în emiterea deciziilor de validare/invalidare a tezelor de doctorat, comisia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare beneficiază de o marjă de apreciere largă, având în vedere calitatea acesteia de autoritate cu rol esenţial în asigurarea respectării standardelor de natură ştiinţifică în procedura acordării titlului de doctor. Prin urmare, Înalta Curte constată că deşi instanţele de contencios pot cenzura modul în care autorităţile îşi exercită dreptul de apreciere, totuşi în exercitarea acestei atribuţii trebuie să aibă în vedere cât de mare este marja de apreciere recunoscută prin lege autorităţii, în fiecare caz în parte, urmând ca autoritatea să fie sancţionată doar în situaţia în care dreptul de apreciere este exercitat prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, altfel spus doar pentru exces de putere (art. 2 alin. (1) lit. n) Legea 554/2004).
În raport de expunerea anterioară, concluziile curţii de apel din motivarea sentinţei civile de la fondul cauzei pe acest aspect, vor fi validate în cadrul controlului judiciar efectuat în recurs.
Făcând aplicarea în cauză a celor mai sus statuate, Înalta Curte reţine că în procedura de evaluare a tezei de doctorat realizate de recurenta-reclamantă, autoritatea nu a acţionat cu exces de putere, în condiţiile în care a indicat în mod concret elementele avute în vedere la emiterea deciziei de invalidare (Comisia a reţinut că teza nu respectă metodologia specifică unui studiu climatologic, nefiind menţionate staţiile meteorologice utilizate, perioada analizată, metadatele, precizia datelor, elemente care sunt esenţiale pentru a se putea replica şi analiza studiul realizat). Or, în condiţiile în care autoritatea a indicat în mod concret că teza de doctorat are un nivel ştiinţific extrem de scăzut şi este lipsită de originalitate, prin raportare la conţinutul tezei de doctorat evaluate motivele pentru care a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile ştiinţifice pentru validare, nu se poate reţine că a acţionat cu exces de putere.
Referitor la criticile reclamantei potrivit cărora votul de invalidare a tezei de doctorat nu este însoţit de o motivare, Înalta Curte reţine că prin raportul sintetic s-a arătat că teza are un nivel ştiinţific scăzut, se relevă absenţa originalităţii, lucrarea nu precizează scopul şi obiectivele, astfel că este imposibil a înţelege ce urmăreşte, nu respectă metodologia unui studiu climatologic, conţine ilustraţii preluate din alte surse, conţine concluzii generale, bibliografia este foarte veche. Cu toate acestea, i s-a acordat doctorandei un termen să completeze dosarul.
Ulterior, după completarea dosarului, s-a efectuat o nouă verificare a lucrării doctorandei, iar la data de 16.05.2019, s-a emis decizia de invalidare a tezei de doctorat a acesteia, pentru dispunerea măsurii fiind reţinute aceleaşi considerente expuse în raportul sintetic anterior amintit. Or, aceste reţineri din partea Comisiei CNADTCU constituie motive suficiente care au condus la emiterea deciziei de invalidare a tezei de doctorat, sens în care Înalta Curte nu poate decât să respingă criticile referitoare la nemotivarea votului precum şi a celor referitoare la nerespectarea art. 24, art. 25 şi art. 26 şi art. 30 din Anexa 1 la OMEC nr. 3482/2016.
În consecinţă, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei civile atacate din perspectiva dorită de partea declarantă a căii de atac, în cadrul controlului judiciar urmează a fi menţinută hotărârea de la fond, aceasta fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a legii în cauză.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1822 din 29 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.