Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin încheierea de şedinţă din 26 martie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a suspendat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecarea cauzei privind soluţionarea apelurilor formulate de reclamanţii A. şi B. şi de către pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei nr. 186 din 23 februarie 2024 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Guvernul României până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023
2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4 şi 5 C. proc. civ., reclamanţii A. şi B..
i. Memoriul de recurs înregistrat la 28 martie 2025:
- Printr-un prim motiv de recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenţii au afirmat că au fost depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti.
În acest sens, au precizat că dosarul nr. x/2024 se poate judeca doar împreună cu dosarul nr. x/2023, deoarece există hotărâri contradictorii cu triplă identitate, de obiect, cauză şi părti, actele doveditoare regăsindu-se doar la dosarul nr. x/2023.
Au indicat, în acest sens, sentinţa nr. 186 din 23 februarie 2024 prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a anulat Decizia de invalidare nr. 53200/31.10.2022 emisă de CNCI şi a obligat-o pe pârâta CNCI să emită o decizie de compensare prin care să acorde reclamantului B. măsuri compensatorii prin puncte, calculate conform prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x (fostă str. x) sector 1, compus din apartamentul de la parterul imobilului şi terenul aferent de 173 mp.
Au menţionat că nu se poate suspenda judecata, deoarece actele doveditoare se regăsesc doar în dosarul nr. x/2023, din care provine dosarul nr. x/2024.
Expunând parcursul procesual al cauzei, au menţionat că, prin încheierea din 26 ianuarie 2024 (dosar nr. x/2023), s-a solicitat depunerea unei copii certificate a dosarului în baza căruia a fost emisă Decizia de invalidare nr. 53200/31.10.2022, însă pârâta CNCI nu s-a conformat respectivei solicitări.
Relevând cadrul factual, au precizat că toate actele aflate la dosarul nr. x C. civ./2006/ANRP dovedesc faptul că reclamantul este unicul îndreptăţit să i se restituie casa tatălui său, Dr. C..
Au mai arătat că termenul de decădere stabilit de Legea nr. 165/2013 s-a împlinit în 2018, astfel că CNCI este obligată să depună la dosar titlu pentru despăgubiri prin echivalent, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 44/31.01.2017, a Deciziei-pilot a CEDO pronunţate în cauza Maria Atanasiu contra României, a prevederilor art. 287 C. pen., a art. 5 C. civ. şi Deciziei PMB nr. 5453/06.03.2006, care nu mai poate fi modificată.
Referindu-se la raportul juridic dedus judecăţii, au menţionat că Tribunalul Bucureşti a reţinut corect că, "potrivit Deciziei nr. 571/1960 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului Griviţa Roşie, a fost trecut în proprietatea statului imobilul situat în str. x în întregime de la C., autorul reclamantului B.."
Antamând aspecte ce ţin de judecata din faţa curţii de apel, au precizat că instanţa de apel nu a solicitat dovada calităţii de reprezentant în cazul pârâtelor ANRP şi CNCI, deşi au solicitat acest lucru prin cererea depusă în 25 iunie 2024, precum şi că au invocat nulitatea cererii de apel a pârâtei CNCI.
Relevând, de asemenea, aspecte ce privesc raportul juridic litigios dedus judecăţii, au menţionat că Tribunalul Bucureşti a reţinut corect că "nu au fost depuse înscrisuri din care să reiasă dovada calităţii de moştenitor a notificatorilor pentru cotele din imobil ce au aparţinut lui D., E., F., G. şi H., foşti coproprietari".
- Prin critica întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenţii au invocat nelegala alcătuire a completului de judecată din apel.
În acest sens, au menţionat că, în 3 februarie 2025, au invocat încălcarea principiului continuităţii, ca urmare a schimbării compunerii completului de judecată, cu consecinţa încălcării dreptului la un proces echitabil şi al continuităţii instanţei, soluţia fiind pronunţată de judecători care nu au fost repartizaţi în mod aleatoriu.
Au arătat că primul complet învestit cu soluţionarea cauzei a fost Completul 11 Apel, iar conform art. 19 C. proc. civ., judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii, sens în care au invocat şi prevederile art. 214 din acelaşi cod.
Au menţionat că actualul complet de apel nu a fost legal compus, neexistând motive temeinice pentru înlocuire a unui membru al completului de judecată, sens în care a invocat lipsa unei încheieri de recuzare/abţinere, acesta fiind înlocuit nelegal.
Pentru întregirea completului de judecată era necesară repartizarea aleatorie a judecătorilor, conform art. 19, art. 214 C. proc. civ. şi art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2022.
- Printr-un ultim motiv de recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au invocat încălcarea, prin încheierea recurată, a procedurii de citare, a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Relevând parcursul procesual al cauzei, au menţionat că au invocat în data de 21 martie 2024 excepţia nelegalei citări, iar în 24 martie 2024 au solicitat acordarea unui nou termen de judecată, în vederea îndeplinirii procedurii de citare.
În acest sens, au invocat că le-au fost transmise citaţii nelegale pentru termenul de judecată din 26 martie 2025, lipsind menţiunea privitoare la pârâta CNCI, fapt contrar prevederilor art. 157 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.
De asemenea, au arătat că citaţiile din 30 ianuarie 2025 sunt lovite de nulitate absolută şi prin încălcarea prevederilor art. 49 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că a fost recuzat completul de judecată, iar până la soluţionarea cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură în cauză, cererea de recuzare fiind soluţionată în 17 martie 2025.
Au precizat că au invocat nelegala citare şi încălcarea principiului continuităţii prin schimbarea compunerii completului, contrar dreptului la un proces echitabil.
ii. Memoriul de recurs înregistrat la 28 martie 2025:
Recurenţii au reluat, în cuprinsul acestei cereri, susţinerile formulate prin cel dintâi memoriu de recurs.
iii. Memoriul de recurs înregistrat la 22 aprilie 2025:
Suplimentar susţinerilor formulate în cadrul primelor două memorii de recurs, recurenţii au arătat, în dezvoltarea celui dintâi motiv de recurs invocat, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., că procedura de judecată era grav viciată, menţionând că judecata a avut loc în lipsa reclamanţilor, fiind citaţi de Completul 11 Apel, recuzat în data de 30 ianuarie 2025, când au fost emise citaţiile.
Arată că au solicitat acordarea unui nou termen deoarece citaţiile care le-au fost transmise sunt nelegale, fiind lovite de nulitate absolută prin încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că până la soluţionarea cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură în cauză, completul de judecată fiind recuzat încă din 28 ianuarie 2025, cererea de recuzare fiind soluţionată în 17 martie 2025.
Precizează, în acest sens, că au fost încălcate şi prevederile art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.
Arată că nu au invocat lipsa citării pentru pârâta CNCI, astfel cum se reţine în cuprinsul încheierii recurate, ci au menţionat că citaţiile emise pentru reclamanţi sunt nelegale.
Menţionează că instanţa de apel a depăşit limitele învestirii, a suspendat cauza până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023, deşi cercetarea procesului se finalizase în respectivul dosar, menţionând, totodată, că respectiva pricină a fost soluţionată definitiv prin decizia nr. 337/A din 16 aprilie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Expunând situaţia de fapt, au făcut referire la soluţia pronunţată de prima instanţă precum şi la prevederile Decretului nr. 224/1951, reiterând, în rest, susţinerile formulate prin memoriile de recurs depuse anterior.
3. Apărări formulate în cauză
În cauză nu au fost formulate întâmpinări.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul prin prisma excepţiei lipsei de interes, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar (orice cerere) poate fi iniţiat şi susţinut numai prin justificarea unui interes legitim.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.
Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.
Raportând aceste considerente teoretice la prezenta cauză, se constată că, în situaţia luării măsurii suspendării judecăţii, potrivit art. 414 C. proc. civ., recursul se poate declara pe tot timpul cât durează suspendarea cursului judecăţii cauzei, interesul recurenţilor fiind acela de a obţine reluarea şi continuarea judecăţii.
Prin promovarea recursului dedus judecăţii se urmăreşte desfiinţarea măsurii suspendării, apreciată de recurenţi ca fiind nelegal dispusă, cu consecinţa continuării demersului judiciar oprit în mod temporar.
În cauza de faţă, Curtea de Apel Bucureşti a dispus, prin încheierea atacată, suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023, reţinând că modalitatea de soluţionare a acesteia are caracter definitoriu, dat fiind că aspectul litigios principal din ambele pricini îl constituie petitul în anularea Deciziei de invalidare nr. 53200/31.10.2022 emise de pârâta CNCI, astfel că interesul recurenţilor în susţinerea prezentei căi extraordinare de atac va fi analizat prin raportare la stadiul soluţionării respectivei cauze.
În acest context, se reţine că recurenţii au justificat un interes legitim, născut şi actual la data formulării cererii de recurs (28 martie 2025), având în vedere că motivul suspendării cauzei subzista la acel moment, dosarul nr. x/2023, aflat de asemenea pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nefiind soluţionat la acea dată, astfel încât o eventuală cerere de reluare a judecăţii formulată de părţi nu ar fi fost primită.
Ulterior, prin decizia nr. 337/A din 16 aprilie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, dosarul nr. x/2023 a fost soluţionat definitiv, fiind dispusă respingerea apelului pârâtei CNCI împotriva sentinţei nr. 737 din 9 iunie 2023 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, admiterea apelului reclamanţilor B. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe, cu consecinţa schimbării în parte a acesteia, în sensul obligării pârâtei CNCI să emită, în favoarea reclamantului B., o decizie de compensare pentru imobilul apartament aflat la parterul imobilului situat în municipiul Bucureşti, str. x 9, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1997 şi pentru terenul în suprafaţă de 173 mp, fiind menţinută, în rest, sentinţa apelată.
De altfel, existenţa deciziei nr. 337/A din 16 aprilie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost relevată inclusiv de către recurenţii-reclamanţi (părţi în respectiva pricină, astfel cum s-a arătat anterior), în cadrul memoriului de recurs depus în data de 22 aprilie 2025 .
În acest context, se reţine că motivul suspendării prezentei cauze nu se mai regăseşte, astfel că interesul recurenţilor în susţinerea recursului, prin care se critică măsura temporizării judecăţii prin raportare la acest motiv, nu mai este actual, cauza putând fi repusă pe rol la cererea părţilor, în condiţiile art. 415 C. proc. civ.
Existenţa interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cu care căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes.
Faţă de împrejurarea survenită ulterior promovării prezentului recurs în legătură cu dosarul până la a cărui soluţionare definitivă a fost suspendată cauza prin încheierea atacată, verificând condiţia relativă la interesul exercitării recursului, se constată că acesta nu mai subzistă, condiţia caracterului actual al interesului recurenţilor în declararea prezentei căi extraordinare de atac nemaifiind îndeplinită.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge recursul, ca rămas fără interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva încheierii de şedinţă din 26 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.