Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 2 iulie 2024, contestatoarea A. S.A., în calitate de corespondent Carte Verde al asigurătorului spaniol B. y B. S.A., a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii C. şi B.E.J.A. "D.", în principal, anularea tuturor actelor şi formelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2024, inclusiv a adresei de înfiinţare a popririi şi a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, iar, în subsidiar, pentru situaţia în care se va retrage suma pentru care a fost înfiinţată poprirea, întoarcerea executării silite pentru sumele poprite şi retrase din contul A. S.A., cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 1083 din 5 februarie 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Filiaşi, reţinând, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 11 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, în raport cu care cauza este de competenţa teritorială a instanţei unui stat membru în raza căruia se află domiciliul reclamantului, în speţă Judecătoria Filiaşi. S-a mai arătat că, şi dacă nu s-ar ţine cont de dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 1215/2012, faţă de împrejurarea că debitorul este, în realitate, societatea B. y B. S.A., care are sediul în Spania, instanţa de executare este judecătoria de la domiciliul debitoarei contestatoare.
Prin sentinţa civilă nr. 703 din 25 iunie 2025, Judecătoria Filiaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând, în esenţă, faptul că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, deoarece litigiul nu priveşte asigurările, ci are ca obiect o contestaţie la executare în materie civilă, iar debitoarea B. S.A. are un corespondent în România, respectiv A. S.A., care acţionează în prezenta cauză în numele debitoarei, astfel că dispoziţiile arătate mai sus sunt aplicabile doar în situaţia lipsei unui asemenea corespondent. S-a mai reţinut că este incidentă Decizia RIL nr. 20/2017, instanţa de executare fiind Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, întrucât aceasta a încuviinţat executarea silită.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Filiaşi a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, pentru următoarele considerente:
Referitor la obiectul cauzei, se constată că A. S.A. nu a sesizat instanţa cu o acţiune în materia asigurărilor, ci cu o contestaţie la executare, prin care a solicitat, în principal, anularea tuturor actelor şi formelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2024, inclusiv a adresei de înfiinţare a popririi şi a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, iar, în subsidiar, pentru situaţia în care se va retrage suma pentru care a fost înfiinţată poprirea, întoarcerea executării silite. Se mai constată că, prin încheierea din 21 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis cererea formulată de petentul B.E.J.A. "D." şi a încuviinţat executarea silită a debitoarei B. y B. S.A., prin corespondent în E. S.A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 203 din 20 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia civilă nr. 237 din 19 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului C..
În acest context, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, deoarece litigiul nu priveşte asigurările, ci are ca obiect o contestaţie la executare în materie civilă, caz în care se aplică dispoziţiile art. 24 pct. 5 din acelaşi Regulament, potrivit cărora, în ceea ce priveşte executarea hotărârilor, au competenţă exclusivă instanţele din statul membru pe teritoriul căruia a fost sau urmează să fie executată hotărârea.
Potrivit dreptului naţional (art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.), contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare, aceasta soluţionând cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În condiţiile în care executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea din 21 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, se reţine că, din perspectiva prevederilor art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., instanţa de executare a fost deja stabilită, ea fiind Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iar acest aspect, în lumina celor statuate de către Înalta Curte prin Decizia RIL nr. 20/2021, nu mai poate fi reapreciat.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2025.