Şedinţa publică din data de 23 mai 2025
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii
Prin încheierea de şedinţă din 20 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recalificare a cererilor de intervenţie principală, cererile de intervenţie principală formulate de A. S.R.L., Active Conexe S.A., B. S.R.L., C., D., ca inadmisibile în principiu, şi cererile de intervenţie accesorie formulate de E. S.A. şi Asociaţia "F.", ca inadmisibile în principiu.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs recurenta - intervenientă A. S.R.L., recurenta - intervenientă Active Conexe S.A. şi recurenta - intervenientă F..
2.1. Recursul declarat de A. SRL
Recurenta - intervenientă A. S.R.L. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a încheierii în sensul admiterii cererii de intervenţie principală formulate de aceasta.
În motivare, a susţinut că cererea de intervenţie principală a fost respinsă în mod greşit de către instanţă, deoarece aceasta întruneşte toate condiţiile de admisibilitate, astfel cum a dezvoltat în cadrului cererii de intervenţie.
2.2. Recursul declarat de Active Conexe S.A.
Recurenta - intervenientă Active Conexe S.A. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a încheierii în sensul admiterii cererii de intervenţie principală formulate de aceasta.
În motivare, a susţinut greşita respingere a cererii de intervenţie principală de către instanţa de fond ca inadmisibilă în principiu, deoarece art. 62 C. proc. civ. nu interzice în mod expres formularea unei cereri de intervenţie principală în recurs, ci se limitează la a enumera ciclul procesual al fondului şi al căii de atac principale întâlnite, respectiv cea a apelului. A subliniat faptul că prezentul dosar este unul de contencios administrativ, iar spre deosebire de dreptul comun, nu există calea ordinară de atac a apelului.
Astfel, a susţinut că cele arătate în Decizia nr. 17/2017 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, respectiv că împotriva hotărârilor pronunţate în materia contenciosului administrativ poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu referire la dispoziţiile ce permit formularea unei cereri de intervenţie principală în fond, dar şi în calea ordinară de atac, trebuie interpretate şi aplicate astfel încât acestea să producă efecte şi în materia contenciosului administrativ, şi anume în calea de atac a recursului. A mai arătat că hotărârea este nelegală şi conduce la o discriminare a părţilor care stau în justiţie pe criteriul exclusiv al naturii litigiului.
2.3. Recursul declarat de F.
Recurenta - intervenientă F. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a încheierii în sensul admiterii cererii de intervenţie accesorie formulate de aceasta.
În motivare, a susţinut că în cadrul încheierii instanţa de fond reţine că scopul asociaţiei este reprezentat de dezvoltarea oraşelor, încurajarea investiţiilor publice şi private, ocrotirea dreptului urbanismului, dar şi faptul că cererea de intervenţie a recurentei nu ar susţine scopurile şi obiectivele declarate ale asociaţiei.
A mai arătat că încheierea nu respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., toată motivarea instanţei întemeindu-se pe supoziţiile privitoare la efectele pe care admiterea sau respingerea cererii posibil le-ar avea asupra mediului.
În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut greşita aplicare a art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ referitoare la organismele sociale care au interes cu privire la o cauză şi a învederat, totodată, că instanţa a nesocotit dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 8/2020 referitoare la faptul că invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca inadmisibile.
5. Procedura de soluţionare a recursului
S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.03.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată pentru neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu Consiliul General al Municipiul Bucureşti la data de 23.05.2025.
6. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta - intervenientă F. este fondat, iar recursurile declarate de recurenta - intervenientă A. S.R.L. şi de recurenta - intervenientă Active Conexe S.A. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu titlul preliminar, Înalta Curte învederează următoarele:
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. reglementează situaţia "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".
Neregularităţile de ordin procedural sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care constituie dreptul comun în materia actelor de procedură. Textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale, iar nulitatea este condiţionată de producerea unei vătămări.
Nulitatea - ca sancţiune procedurală - urmează să fie analizată în strânsă corelaţie cu diferitele acte de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le îndeplinesc pe parcursul activităţii judiciare.
Efectele nulităţii actelor de procedură se subscriu principiului general: quod nullum est, nullum producit efectum. Aşadar, actul nul este lipsit de eficacitate şi urmează a fi refăcut.
Susţinerile recurentei - interveniente Active Conexe S.A. nu se referă, în fapt, la încălcarea de către prima instanţă a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, ci privesc modalitatea în care instanţa s-a pronunţat asupra cererilor formulate, astfel că nu se circumscriu acestui motiv de casare, urmând a fi avute în vedere în examinarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în speţă de către recurenta - intervenientă F., este incident când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".
Se impune a se aminti, înainte de toate că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde:
"motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Astfel, în lumina acestor dispoziţii legale, din perspectiva exigenţei de a motiva, instanţa are obligaţia să arate, în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt pe care o reţine în cauză şi să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente, aşa cum s-a evidenţiat şi în doctrină, considerentele hotărârii judecătoreşti trebuind să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicţii, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele şi menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere şi a exclude arbitrariul.
Analizând prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. şi transpunând dispoziţiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte aminteşte că obligaţia instanţei de fond de a motiva sentinţa pe care a pronunţat-o priveşte, în esenţă, arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a pronunţat soluţia criticată în recurs, criterii legale pe care sentinţa recurată le îndeplineşte.
În legătură cu criticile aferente motivului de nelegalitate prevăzut la pct. 6 teza a II-a, când hotărârea cuprinde motive contradictorii, Înalta Curte apreciază că acestea au fost încadrate greşit, în realitate susţinându-se încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că, urmează să fie analizate în cadrul criticilor expuse pentru pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Cel de-al treilea motiv de recurs a fost structurat de toate recurentele-interveniente prin prisma cazului de casare reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care se referă la situaţia "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".
Cu titlu preliminar trebuie subliniat că, potrivit art. 488 alin. (1) raportat la art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este o cale de atac extraordinară în cadrul căreia controlul judiciar este limitat la aspecte de nelegalitate a hotărârii instanţei ierarhic inferioare care au aptitudinea de a fi încadrate în motivele de casare ce sunt reglementate în mod exhaustiv la pct. 1-8 din cuprinsul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar în temeiul art. 478 alin. (3) C. proc. civ. în calea de atac nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
De aceea, de regulă, în recurs nu pot fi invocate motive de nelegalitate a actului administrativ noi, neinvocate în faţa primei instanţe, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la evaluarea legalităţii hotărârii de fond, în raport cu pretenţiile din cererea de chemare în judecată şi cu argumentele şi apărările formulate în faza procesuală a fondului.
Prin intermediul motivului de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Înalta Curte reţine că, în speţă, instanţa fondului a respins cererile de intervenţie principală formulate de recurenta - intervenientă A. S.R.L. şi de recurenta - intervenientă Active Conexe S.A. ca inadmisibile în principiu, în temeiul dispoziţiilor art. 62 C. proc. civ., potrivit cărora:
"(1) Cererea de intervenţie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
(2) Cererea poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.
(3) Cu acordul expres al părţilor, intervenţia principală se poate face şi în instanţa de apel.(...)".
Astfel, Curtea de apel a apreciat momentul limită până la care poate fi formulată cererea de intervenţie principală, aceasta putând fi promovată doar în faţa instanţei de fond şi, cu caracter excepţional, în faţa instanţei de apel, cu acordul tuturor părţilor. A mai arătat, în mod judicios, că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, în care se analizează exclusiv chestiuni de legalitate a sentinţei recurate, iar legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea formulării cererii de intervenţie principală în recurs, lipsa caracterului devolutiv al căii de atac făcând imposibilă soluţionarea fondului unei astfel de cereri.
Instanţa de control judiciar apreciază instanţa fondului a respectat întru totul normele de drept material aplicabile în cauză, în ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibile a cererilor de intervenţie principală.
Potrivit principiilor contradictorialităţii şi oralităţii prevăzute de art. 14 şi art. 15 C. proc. civ., procesele se dezbat oral, iar instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel, iar părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.
Alin. (3) al art. 14 stabileşte că părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.
În conformitate cu aceste dispoziţii legale, instanţa nu se poate pronunţa în mod legal decât asupra cererilor şi înscrisurilor depuse la dosar înainte de închiderea dezbaterilor şi rămânerea în pronunţare, cereri discutate cu respectarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii.
În cazul intervenţiei principale, terţul, conform art. 49 alin. (2) C. proc. civ. "invocă un drept al său". Cererea lui de intervenţie are astfel semnificaţia unei veritabile "cereri în justiţie" care ar fi putut fi introdusă separat. Pentru celeritate şi economie de mijloace, legea permite terţului să acţioneze direct printr-o cerere incidentă, lărgind astfel litigiul iniţial, modificându-se elementele acestuia, atât sub aspectul obiectului acestuia - o pretenţie nouă - cât şi sub aspectul părţilor - un nou reclamant.
Toate acestea sunt permise cu limitarea prevăzută de lege, respectiv ca cererea de intervenţie să fie depusă în faţa instanţei de fond (în mod excepţional în apel), iar calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată să nu se schimbe în calea de atac.
Astfel, Înalta Curte constată că cererile de intervenţie principală declarate de recurenta - intervenientă A. S.R.L. şi de recurenta - intervenientă Active Conexe S.A. au fost formulate direct în etapa procesuală a recursului în faţa Curţii de apel Bucureşti, nefiind puse în discuţia părţilor la instanţa de fond.
Cum s-a menţionat şi mai sus, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, spre deosebire de apel, care este o cale de atac devolutivă şi care permite, cu acordul tuturor părţilor, ca cererea de intervenţie principală să sară peste primul grad de jurisdicţie şi să fie formulată direct în apel.
Dacă legiuitorul a instituit o excepţie cu privire la momentul formulării cererii de intervenţie principală, respectiv în apel, cale de atac devolutivă, cu o condiţionare expresă - acordul tuturor părţilor, este evident că cererea formulată de un terţ care pretinde pentru sine dreptul dedus judecăţii nu poate fi depusă direct în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care evaluează doar legalitatea hotărârii de fond.
Înalta Curte va înlătura şi criticile privind discriminarea părţilor care stau în justiţie pe criteriul exclusiv al naturii litigiului în care sunt implicate, cu referire la Decizia nr. 17/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, raportat la faptul că nu există o vătămare a drepturilor terţilor, aceştia putând solicita apărarea drepturilor lor pe cale principală.
Astfel, în ceea ce priveşte ambele recursuri formulate de recurentele-interveniente A. S.R.L. şi Active Conexe S.A., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, cererile de intervenţie principală au fost respinse în mod corect de către instanţa fondului pentru neîndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute de lege, respectiv cea prevăzută de art. 62 alin. (2) C. proc. civ., când cererea poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.
În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta - intervenientă F. în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat.
Instanţa fondului a aplicat în mod greşit normele de drept material referitoare la art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la organismele sociale care au interes cu privire la o cauză.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii la data de 02/03/2020 prin Decizia nr. 8/2020 prin care a decis următoarele:
"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) şi s) şi art. 8 alin. (11) şi (12) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
În vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2020."
Înalta Curte reţine că organismele sociale sunt persoane juridice de drept privat, iar dreptul acestora de a-şi întemeia cererile în contencios administrativ prin care invocă vătămarea unui interes public este condiţionat de existenţa unui interes legitim privat, iar între acesta şi interesul legitim public invocat există o strânsă legătură, în sensul că cel de pe urmă decurge logic din cel dintâi.
Analizând Statutul F., Înalta Curte constată că scopul înfiinţării acesteia constă în ocrotirea mediului înconjurător şi a dreptului urbanismului, promovarea, încurajarea şi stimularea dezvoltării regionale şi locale, dezvoltarea coerentă a oraşelor concomitent cu încurajarea investiţiilor publice şi private, etc. (art. 3.1 din Statut), iar printre obiectivele acesteia se regăsesc următoarele: îmbunătăţirea calităţii deciziilor la nivelul autorităţilor administraţiei publice; creşterea implicării şi participării cetăţenilor şi asociaţiilor/organizaţiilor societăţii civile în procesul de luare a deciziilor de către autorităţile administraţiei publice; întărirea controlului civic asupra administraţiei publice; ocrotirea mediului înconjurător; respectarea dreptului urbanismului; protecţia spaţiilor verzi şi a parcurilor şi asigurarea unui mediu înconjurător sănătos în Bucureşti şi în localităţile din România; întărirea controlului civic asupra administraţiei locale.
Obiectul acţiunii este reprezentat de anularea a două proiecte urbanistice zonale (PUZ) deoarece ar încălca în esenţă dispoziţiile legale privind protejarea spaţiilor verzi. Totodată, Înalta Curte reţine că Asociaţia a invocat faptul că anularea PUZ-ului coordonator al Sectorului 6 (Asociaţia având şi sediul social în Bucureşti - sector 6) s-ar răsfrânge asupra unui număr semnificativ de investiţii, a căror valoare este de miliarde de euro, fiind unica documentaţie cu impact major asupra dezvoltării regionale şi locale.
Astfel, având în vedere că în cauză se analizează legalitatea unor acte administrative reprezentate de planuri urbanistice zonale, utilizate pentru stabilirea condiţiilor detaliate de construire şi utilizare a terenurilor într-o zonă delimitată, prin care se asigură corelarea programelor de dezvoltare integrată a zonei cu Planul urbanistic general (PUG), Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile relevate de Decizia nr. 8/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii în ceea ce priveşte legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului.
Înalta Curte apreciază că dreptul urbanismului, promovarea, încurajarea şi stimularea dezvoltării regionale şi locale, dezvoltarea coerentă a oraşelor concomitent cu încurajarea investiţiilor publice şi private, împreună cu creşterea implicării şi participării cetăţenilor şi asociaţiilor/organizaţiilor societăţii civile în procesul de luare a deciziilor de către autorităţile administraţiei publice, dar şi ocrotirea mediului înconjurător au legătură directă cu elaborarea unor planuri urbanistice zonale corelate cu planul urbanistic general, iar interesul privat al Asociaţiei reprezentat de impactul anulării sau nu al planurilor urbanistice apare ca fiind justificat.
Pentru motivele expuse anterior, Înalta Curte stabileşte că încheierea recurată trebuie modificată în parte în sensul admiterii cererii de intervenţie accesorie formulată de recurenta - intervenientă F., aceasta justificând un interes în calitate de organism social.
Totodată, în raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate celelalte critici sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, încheierea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul declarat de recurenta - intervenientă F. împotriva încheierii din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte încheierea recurată şi va admite în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta F., cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale încheierii recurate. De asemenea, va respinge recursurile declarate de recurenta - intervenientă A. S.R.L. şi de recurenta - intervenientă Active Conexe S.A. împotriva încheierii din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurenta - intervenientă A. S.R.L. şi de recurenta - intervenientă Active Conexe S.A. împotriva încheierii din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Admite recursul declarat de recurenta - intervenientă F. împotriva încheierii din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte încheierea recurată, în sensul că:
Admite în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta F..
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.