Şedinţa publică din data de 27 mai 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., astfel cum a fost precizată şi completată ulterior, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., C. şi D.-Inspector Şef al Inspecţiei Judiciare anularea rezoluţiei de clasare şi de respingere a plângerii emise în lucrarea nr. x.05.2022 emisă sub nr. 7684 de Inspecţia Judiciară şi continuarea procedurii disciplinare în baza sesizării adresate acestei din urmă pârâte.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 927 din 24 mai 2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:
Disjunge capetele de cerere formulate în contradictoriu cu următorii pârâţi: E.- Primarul Municipiului Huşi în calitate de Preşedinte al Comisiei Locale Huşi pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, F.- Prefectul Judeţului Vaslui de la Instituţia Prefectului Vaslui, Preşedinte al Comisiei Judeţene Vaslui pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, G. (Fost Manager Al S.C. H.), I. (Actual Manager Al S.C. H.), Consilierul Juridic Şef Al Administraţiei Prezidenţiale A României şi Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi, având următoarele obiecte:
- anularea încheierii nr. 301/5.11.2021 pronunţată în dosarul penal x/2021 al Tribunalului Iaşi,
- anularea ordonanţei emisă la data de 23.04.2019 în dosarul nr. x al DNA-Structura Teritorială Iaşi,
- obligarea pârâţilor de a fi pus în posesie reclamantul şi pentru a i se elibera un titlu de proprietate,
- acordarea daunelor civile,
- solicitarea de aprobare de ridicare a troiţei-capăt de cerere introdus prin plângerea din 07.02.2024 la pct. VI, şi formarea unui nou dosar privind pe reclamantul şi pârâţii menţionaţi, în care următorul termenul de judecată este la data de 20.09.2024, ora 12, cu citarea părţilor, C 24 F, în vederea continuării judecăţii.
Respinge contestaţia formulată de reclamantul A., cu domiciliul în Huşi, jud. Vaslui, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, cu sediul în Bucureşti, B., cu domiciliul ales în Iaşi, la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, în Bulevardul x 18, jud. Iaşi, C. cu domiciliul ales în Iaşi, la Tribunalul Iaşi, jud. Iaşi şi D.-Inspector Şef al Inspecţiei Judiciare, la sediul Inspecţiei Judiciare în Bucureşti, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi
Împotriva acestei sentinţei au declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului.
Intimata pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte arată că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurenţilor obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.
În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Simpla nemulţumire a părţilor cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.
Prin motivele de recurs dezvoltate de recurent nu se critică niciun argument astfel cum a fost reţinut de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, astfel că lipseşte dezvoltarea în mod real în conţinutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecinţa nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.
Obligaţia de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, aşa cum s-a arătat mai sus, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa vreunui motiv de casare.
Astfel, recurentul-reclamant reiterează în calea extraordinară de atac situaţia de fapt, reproduce paragrafe din sentinţa recurată, redă o serie de dispoziţiile legale, precum şi enumeră o serie din conţinutul unor de înscrisuri depuse ca probe la fond, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată şi să se raporteze la considerentele acesteia.
Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.
Recurentul-reclamant A. nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.
Faţă de toate acestea, Înalta Curte arată că reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 927 din 24 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.