Şedinţa publică din data de 27 mai 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I., în contradictoriu cu pârâţii: Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
I) Repararea prejudiciului cauzat reclamanţilor prin punerea în aplicare, începând cu data de 07.08.217, a dispoziţiilor Art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;
1. Obligarea pârâţilor la despăgubiri, constând în plata către fiecare dintre reclamanţi a unor sume egale cu sumele de care trebuiau sa beneficieze prin indexarea si actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60, din Legea 223/2015. rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023;
2. Obligarea pârâţilor la plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare;
3. Obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI, de efectuare a operaţiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu a reclamanţilor, începând cu data la care au produs efecte modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat.
4) Obligarea pârâtului Guvernul României să emită un act administrativ prin care să dispună asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 370/2024 din 5 septembrie 2024 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:
A respins cererea de chemare în judecată reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., în contradictoriu cu pârâţii: Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, Guvernul României, ca inadmisibilă.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii D., I., B., F., G. în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată recurentul că acţiunea promovată vizează, în primul rând, drepturile rezultate din pensie, respectiv plata drepturilor din pensie de care recurentul a fost privat la actualizarea pensiei, urmare reglementărilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi obligarea Guvernului Romaniei sa asigure fondurile necesare pentru plata sumelor de care ar fi beneficiat prin indexarea şi actualizarea pensiei, daca nu interveneau modificarile aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra art. 59) si 60) din Legea 223/2015.
Totodată, a arătat recurentul că a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiile art. VII, pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 59/2027, prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. (3) si (5) si ale art. 79 alin. (1) din Constitutie care afecteaza Ordonanta Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul sau.
Apreciază că în mod greşiti instanţa de fond a concluzionat că "în raport de disp. art. 9 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ învestită cu o cerere de chemare în judecată întemeiată pe disp. art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ, urmare a respingerii de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionale cu care a fost sesizată în cauza dedusă judecăţii, va respinge acţiunea ca fiind inadmisibilă.".
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare în cuprinsul cărora a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Demersul judiciar al reclamantului este fundamentat de vătămarea produsă prin incidenţa art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, potrivit cărora Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
- articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Art. 59 - Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată."
- articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Art. 60 - La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei."
Prin motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, reclamantul face referire la efectele deciziei nr. 50/2022 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care la paragraful 44, instanţa de contencios constituţional a apreciat asupra obligaţiei Guvernului ca, înainte de a adopta o ordonanţă de urgenţă, să solicite avizul Consiliului Legislativ şi a stabilit că nerespectarea acestei obligaţii duce la neconstituţionalitatea actului normativ adoptat.
Aceste susţineri sunt de natură să fundamenteze excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant prin acţiunea introductivă cu privire la dispoziţiile art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.
Analizând conţinutul normativ al art. 9 din Legea nr. 554/2004, se reţine că alin. (1) prevede posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe de a introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ.
Obiectul acţiunii este cel prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege şi poate viza acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.
În analiza dispoziţiilor legale anterior citate, Înalta Curte are în vedere considerentele deciziei nr. 4/17.01.2017, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 331 din 8 mai 2017, prin care se face o analiză detaliată a naturii juridice a ordonanţelor simple şi a ordonanţelor de urgenţă şi se stabileşte că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma cu caracter special care evidenţiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanţei simple sau de urgenţă a Guvernului, care atrage competenţa instanţei de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, şi calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competenţa Curţii Constituţionale sub aspectul controlului de constituţionalitate.
La paragraful 39 din decizie mai susmenţionată Curtea Constituţională stabileşte că, prin art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale conturează caracterul de excepţie al acestui mecanism procedural, din perspectiva unei vătămări produse în mod direct de însăşi adoptarea unei ordonanţe de Guvern, privită ca act administrativ al cărui caracter nelegal este constat în urma examenului de constituţionalitate.
În condiţiile în care "fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale" şi în contextul în care prin acţiunea formulată conform art. 9 din Legea 554/2004 nu se solicită totodată anularea unui act administrativ individual adoptat în baza ordonanţei ori refuzul privind emiterea unui act administrativ sau realizarea unei anumite operaţiuni administrative (atunci când acestea constituie doar materializarea formală a vătămării persoanei în cauză) cadrul procesual, sub aspectul laturii pasive, în acţiunea privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, se determină conform art. 9 din Legea nr. 554/2004 strict prin raportare la pârâtul Guvernul României, care este autoritatea publică emitentă a dispoziţiilor criticate pentru neconstituţionalitate.
Acţiunea formulată este însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, însă motivarea acţiunii se confundă cu motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, situaţie faţă de care excepţia invocată îşi pierde natura sa de excepţie, înţeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, transformându-se într-o veritabilă acţiune directă.
De altfel, Înalta Curte reţine că, prin acţiunea formulată se solicită inclusiv ca "instanţa să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, respectiv să se dispună prin încheiere motivată sesizarea Curţii Constituţionale, suspendarea pe fond a cauzei, iar după repunerea acesteia pe rol, dacă şi în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate va fi admisă, admiterea cererii pe fond astfel cum a fost formulată.".
În concluzie, instanţa reţine că nici unul dintre petitele formulate de reclamanţi în prezenta cauză nu poate fi subsumat dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, respectiv dat fiind modul de învestire al instanţei, conform voinţei reclamanţilor, acestea nu pot face obiectul unei verificări pe fond, astfel cum impun dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, în ipoteza în care ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia ar fi declarată neconstituţională.
Se constată aşadar un fine de neprimire în procedura impusă de art. 9 din Legea 554/2004, în ceea ce priveşte cererile având ca obiect: constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, desfiinţarea O.U.G. nr. 59/2017 şi obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor privind indexarea şi actualizarea pensiei şi obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017.
În sensul art. 9 alin. (1) din Legea 554/2004, obiectul principal al cererii nu poate fi constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, context în care se reţine, cu titlu de principiu, că în lipsa unei acţiuni având ca obiect principal o cerere subsumată dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, nu este admisibilă o cerere având ca finalitate accesarea mecanismului procedural prevăzut de art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ.
În egală măsură, se reţine că inadmisibilitatea cererii este deopotrivă aplicabilă şi în situaţiile în care, deşi sunt formulate petite care din perspectiva părţii corespund situaţiilor reglementate de art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, instanţa constată că aceste petite sunt formal deduse judecăţii, neputând fi soluţionate ca atare pe fond, fie din perspectiva cadrului procesual, fie ca urmare a verificării noţiunilor reglementate explicit de art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004.
În cazul dedus judecăţii, raportat la motivarea în fapt a demersului judiciar iniţiat, se constată că cererea formulată de reclamanţi are, practic, un singur petit principal: excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie.
În raport de cele ce preced, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că în raport de disp. art. 9 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ învestită cu o cerere de chemare în judecată întemeiată pe disp. art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ, urmare a respingerii de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionale cu care a fost sesizată în cauza dedusă judecăţii, va respinge acţiunea ca fiind inadmisibilă.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii D., I., B., F., G. împotriva sentinţei nr. 370/2024 din 5 septembrie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.