Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ. în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea în tot a adresei nr. x/2021 din data de 19.01.2022 a procurorului şef adjunct al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin care s-a respins contestaţia împotriva deciziei nr. 519/10.12.2021;
- anularea în tot a deciziei contestate şi emiterea unei noi decizii care să prevadă:
Art. 1. La data de 01 decembrie 2021, drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex acestuia, se calculează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON,
Art. 2. La data de 01 ianuarie 2018, drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate se calculează prin aplicarea unui cuantum total al sporurilor de 45%, fără a fi depăşită limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale.
Art. 3. Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării, la conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
Art. 4. Serviciul de resurse umane şi Departamentul economico-financiar şi administrative din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1205 din 14 iunie 2022, a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că sentinţa pronunţată este netemeinică.
Astfel, recurenţii-reclamanţi apreciază că în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială, în sensul înlăturării plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, incidente cauzei sunt Decizia nr. 89 din data de 04.04.2023 a Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Ordinul nr. 959/1 din 12.04.2023 a Preşedintelui înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ordinul nr. 551 din data de 12.04.2023 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ordinul nr. 190 din data de 13.04.2023 al procurorului şef adjunct direcţie al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Decizia nr. 201 din data de 21.04.2023 a procurorului şef direcţie al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Decizia nr. 87 din data de 25.01.2022 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti.
Din motivarea actelor administrative invocate s-a constatat faptul că dreptul la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON exista în patrimoniul personalului din iunie 2017, astfel încât, în conformitate cu cele stabilite prin hotărârile judecătoreşti, acesta se impune a fi menţinut în continuare, fără a fi afectat de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
Recurenţii-reclamanţi mai arată că prin sentinţa civilă nr. 972/10.02.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, schimbată în parte şi rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 6620/24.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, li s-a acordat valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON (care cuprinde valoarea de referinţă de 484,18 RON majorată cu 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016), începând cu data de 10.07.2017 si până la 01.12.2021.
Prin Decizia nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.
Astfel, urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, salariul este acelaşi, stabilit la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum şi alte măsuri in domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării salariilor la nivel maxim.
Prin urmare, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, a stabilit următoarele:
"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare."
Decizia este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.
Pentru a se înţelege pe deplin mecanismul aplicabil salarizării în justiţie, recurenţii apreciază că se impune a se face referire la decizia RIL nr. 15/2021, în condiţiile preluării întregului buget pe salarizare de către pârâtă.
Analizând per a contrario acest considerent se ajunge la concluzia că, în cadrul aceluiaşi ordonator de credit, pentru situaţii de fapt identice, nu pot exista diferenţe între salarii, din perspectiva aplicării unui cuantum diferit al sporurilor.
În contextul în care întregul buget pe salarizare în justiţie a fost preluat de un singur ordonator de credit, existând un singur buget supus analizei, apare profund injust şi discriminatoriu ca instanţele arondate celor 7 curţi de apel să aibă o salarizare superioară, diferită de cea stabilită pentru personalul din cadrul instanţei supreme.
Pentru considerentele expuse, recurenţii-reclamanţi solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi, pe cale de consecinţă, anularea în tot a adresei nr. x/2021 din data de 19.01.2022 a procurorului şef adjunct al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin care s-a respins contestaţia noastră împotriva deciziei nr. 519/10.12.2021, anularea în tot a deciziei deciziei nr. 519 din data de 10.12.2021 a Procurorului-şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţionalităţii de Criminalitate Organizată şi Terorism şi emiterea unei noi decizii care să prevadă:
Art. 1. La data de 01 decembrie 2021, drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex acestuia, se calculează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiilor de încadrare/salariilor de bază brute lunare şi a celorlalte drepturi ale subsemnaţilor urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu consecinţa plăţii efective a indemnizaţiilor de încadrare/salariilor de încadrare brute lunare şi a celorlaltor drepturi ale subsemnaţilor recalculate prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON.
Art. 2. Începând cu data de 01 ianuarie 2018, drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate se calculează prin aplicarea unui cuantum total al sporurilor de 45%, fără a fi depăşită limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale.
În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a formulat note de şedinţă prin care a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 519/10.12.2021 a Procurorului-şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţionalităţii de Criminalitate Organizată şi Terorism s-au stabilit următoarele:
Art. 1. La data de 1 decembrie 2021, drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex personalului auxiliar de specialitate, astfel cum au fost stabilite conform deciziei nr. 515 din data de 9 decembrie 2021 a Procurorului-şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţionalităţii de Criminalitate Organizată şi Terorism, sunt cele prevăzute în anexele care fac parte integrantă din prezenta decizie.
Art. 2. Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 20 de zile calendaristice de la dat comunicării, la conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
Art. 3. Serviciul de resurse umane şi Departamentul economico-financiar şi administrative din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.
În preambulul deciziei, emitentul precizează că actul se emite în considerarea Deciziei nr. 515 din data de 9 decembrie 2021 a Procurorului-şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţionalităţii de Criminalitate Organizată şi Terorism, prin care s-a stabilit că salariile de încadrare ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul direcţiei să se calculeze prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225,începând cu data de 01.12.2016.
Împotriva Deciziei nr. 519/10.12.2021 a Procurorului-şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţionalităţii de Criminalitate Organizată şi Terorism, reclamanţii au formulat contestaţie în temeiul art. art. 7 din Capitolul VIII, Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care au solicitat calcularea drepturilor salariale având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiilor de încadrare/salariilor de bază brute lunare şi a celorlalte drepturi ale subsemnaţilor urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice,precum şi aplicarea unui cuantum total al sporurilor de 45%.
Cu privire la valoarea de referinţă sectorială, în sensul înlăturării plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, Înalta Curte reţine că potrivit art. 2 din Decizia nr. 515/09.12.2011 începând cu 01.01.2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din aceeaşi decizie, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că "În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022."
Ipoteza normativă în care poate fi aplicată este aceea în care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii-cadru de salarizare pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, dar numai "ca urmare a majorărilor salariale reglementate".
Salariile personalului auxiliar de specialitate şi conex acestuia nu au fost mărite ca urmare a unor majorări reglementate (prin legea-cadru de salarizare), ci ca urmare a majorării succesive a cuantumului valorii de referinţă sectoriale, prin hotărâri judecătoreşti definitive, care trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim al salariului la nivelul întregii Familii ocupaţionale "Justiţie".
Recunoaşterea realizată prin hotărârile judecătoreşti definitive cu aplicabilitate generală şi prin actele administrative emise de ordonatorii de credite are un caracter retroactiv, fiind dispusă începând cu data de 01.08.2016, prin urmare majorarea VRS la 605,225 RON este anterioară intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017.
Prin urmare, creşterea salarială rezultată în urma egalizării nivelului salariului la cel mai înalt nivel, conform hotărârilor judecătoreşti definitive, este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, astfel încât salariile astfel stabilite nu pot fi plafonate printr-un text intrat în vigoare ulterior deoarece, conform jurisprudenţei CEDO şi a Curţii Constituţionale, drepturile salariale sunt drepturi patrimoniale câştigate, ce nu pot fi diminuate.
Înalta Curte reţine că în practica Curţii Constituţionale s-a constatat că dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Totodată, Curtea a reţinut că, deşi drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate bunurilor, statuându-se în acest sens că noţiunile de "bun" şi "proprietate" au un sens care nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 100).
Un alt argument în sensul că plafonarea impusă prin art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu are în vedere şi majorările retroactive ale cuantumului VRS este acela că, la momentul elaborării Legii-cadru nr. 153/2017, salariile de încadrare erau greşit calculate, respectiv coeficientul prevăzut în grila de salarizare, anexă la Legea nr. 153/2017, a fost calculat prin raportare la o VRS de 305 RON, mult mai mică decât cea rezultată din aplicarea legilor de AAAA., respectiv 605,225 RON, atestată inclusiv printr-un număr foarte mare de hotărâri judecătoreşti definitive.
Anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, salariul de încadrare al procurorilor din cadrul Ministerului Public era compus din două elemente: coeficientul de multiplicare pentru fiecare funcţie în parte, în raport de vechimea în muncă şi în funcţie, şi valoarea de referinţă sectorială. Angajatorii din cadrul Familiei ocupaţionale "Justiţie" nu au aplicat sau au aplicat neunitar legile succesive de salarizare din anul 2007 şi până în prezent, fapt dovedit prin hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a recunoscut modul greşit de calcul al salariilor şi, implicit, recalcularea acestora retroactiv şi pentru viitor.
Aceleaşi prevederi se regăseau transpuse în conţinutul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, care stabilea că: "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 794/2016, a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstituţionale. Prin aceeaşi decizie, instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate, dispoziţiile art. 31 alin. (11) şi (l3) din O.U.G. nr. 57/2015. Curtea Constituţională a reţinut că, "prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraţilor), s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim".
Nu în ultimul rând, plafonarea veniturilor este nelegală şi de natură a încălca puterea hotărârilor judecătoreşti/a deciziilor administrative ce consacră o altă modalitate de calcul a drepturilor băneşti, având loc, în acest context, o încălcare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat - legislativă, executivă şi judecătorească, prin aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 diminuându-se drepturile salariale cuvenite conform hotărârilor judecătoreşti definitive.
Astfel fiind, Înalta Curte reţine că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 nu pot constitui un temei suficient pentru ca pârâtul să ignore opozabilitatea hotărârilor judecătoreşti, întrucât aceste norme legale nu pot fi desprinse de contextul în care au fost adoptate, de celelalte prevederi ale art. 38 şi de interpretarea dată de Curtea Constituţională.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt întemeiate pe acest aspect, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, motiv pentru care o va casa, va admite în parte acţiunea reclamanţilor, va anula art. 2 din Decizia nr. 515/2011, în sensul înlăturării plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017.
În ceea ce priveşte sporurile de 45% pretinse de către recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod corect a reţinut că prin actul dedus judecăţii nu se dispune cu privire la cuantumul acestora, ci exclusiv asupra valorii de referinţă sectorială de 605,225 de care beneficiază reclamanţii.
Cuantumul sporurilor a fost stabilit prin acte administrative anterioare, pe care reclamanţii au înţeles chiar să le deducă controlului de legalitate, iniţiind acţiuni pe rolul instanţei de contencios administrativ, context în care nu se poate reţine în mod rezonabil vreun motiv de nelegalitate a actului dedus judecăţii în legătură cu acest aspect.
De asemenea, art. 25 alin. (1) din Legea - cadru nr. 153/2017 prevede că:
"Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz".
Aşadar, la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 era prevăzut în mod expres faptul că suma sporurilor care se cuvin personalului căruia i se adresează actul normativ nu poate depăşi plafonul de 30% raportat la suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.
Pentru situaţia recurenţilor-reclamanţi sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, care trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 24 din actul normativ, potrivit cărora "Limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. 1 - VIII", dar şi cu prevederile art. 5 din Anexa V, Capitolul VIII.
Potrivit art. 5 din acelaşi act normativ "Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare".
Din interpretarea coroborată a textelor de lege nu rezultă că suma sporurilor cuvenite recurenţilor-reclamanţi ca drept ar fi de 45% (25%+15%+5%), în condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizaţie, ci o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că recurenţilor-reclamanţi nu le este recunoscut necondiţionat dreptul la acordarea cumulată a celor 3 tipuri de sporuri în cuantumul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiţionări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V (până la 25%, până la 15% şi până la 5%) şi, totodată, interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate, va respinge acţiunea recurenţilor-reclamanţi pe acest aspect.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată în sensul că va admite, în parte, acţiunea reclamanţilor şi va anula art. 2 din Decizia nr. 515/09.12.2011, în sensul înlăturării plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, respingând, în rest, acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenţii - reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ. împotriva sentinţei civile nr. 1205 din 14 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată în sensul că admite, în parte, acţiunea reclamanţilor.
Anulează art. 2 din Decizia nr. 515/09.12.2011, în sensul înlăturării plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017.
Respinge, în rest, acţiunea.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.