Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea Raportului de evaluare nr. x/20.07.2023, întocmit la lucrarea cu nr. 12077/A/II/05.04.2018, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 743 din 13 decembrie 2023, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a anulat în parte Raportul de evaluare nr. x/20.07.2023, în ceea ce priveşte constatarea încălcării de către reclamant a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor prin exercitarea funcţiei de formator în baza contractelor individuale de muncă nr. x/19.06.2021 şi nr. y/07.01.2022, respectiv de coordonator activităţi şi manager de formare în baza contractului individual de muncă nr. x/30.09.2022, încheiate cu B., a menţinut, în rest, Raportul de evaluare nr. x/20.07.2023, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 25 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv pentru care solicită casarea în parte a hotărârii recurate, iar, în rejudecare, să se admită în întregime cererea de anulare în totalitate a Raportului de evaluare nr. x/20.07.2023, întocmit la lucrarea cu numărul 12077/Ayil/05.04.2018.
Recurenta susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în sensul în care judecătorul fondului a considerat greşit că această dispoziţie legală ar fi aplicabilă nediferenţiat, doar prin raportare strict formală la atribuţiile consilierului juridic - funcţionarul public în cadrul DGASPC Caras-Severin (conform fişei postului şi Dispoziţiilor nr. 2034/31.08.2020, nr. 2112/24.09.2020, nr. 1108/06.04.2022 şi nr. 2199/19.09.2022) şi la atribuţiile exercitate în beneficiul B..
În opinia recurentului, instanţa de fond nu a înţeles să analizeze argumentele invocate de pârâta-intimată atunci când a concluzionat că ar fi încălcat dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 161/2003 şi să stabilească dacă acestea sunt întemeiate sau nu, ci s-a substituit acesteia în totalitate, în sensul în care a făcut o analiză proprie a situaţiei de fapt, ceea ce nu este permis de lege.
Recurentul mai arată că instanţa de fond a luat în considerare atribuţiile sale ca şi consilier juridic atribuite prin fişa postului nr. x, deşi din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă cu prisosinţă că nu a exercitat niciuna dintre aceste atribuţii până la data de 24.10.2022, ci a desfăşurat exclusiv activitate în cadrul Compartimentului Strategii, Programe, Proiecte si Relaţia cu ONG, aşa cum rezultă din Dispoziţiile directorului executiv nr. 2034/31.08.2020, nr. 2112/24.09.2020, nr. 1108/06.04.2022, nr. 2199/19.09.2022 şi, mai ales, din Adresa nr. x/29.11.2022.
Această concluzie că ar fi în conflict activitatea de scriere şi implementare de proiecte, activităţi realizate în baza contractului de voluntariat, cu activitatea desfăşurată în cadrul funcţiei publice este una absolut eronată, deoarece la DGASPC Caraş-Severin nu a scris niciun fel de proiecte, iar proiectele pe care a fost nominalizat sunt fiecare de sine stătătoare şi nu au avut niciun punct de legătură cu entitatea privată.
Prima instanţă a reţinut că nu ar prezenta niciun fel de relevanţă în verificarea stării de incompatibilitate susţinerea referitoare la faptul că grupul ţintă aferent proiectelor concrete în cadrul instituţiei publice ar fi diferit de grupul ţintă din proiectele concrete implementate de furnizorul privat, fără a preciza în vreun fel de ce nu prezintă relevanţă, arătând doar că această susţinere prezintă relevanţă cu privire la contractele individuale de muncă încheiate cu asociaţia pentru proiecte concrete.
Recurentul mai precizează că nu a desfăşurat niciun fel de activitate în domeniul fondurilor europene în beneficiul asociaţiei prin contractul de voluntariat, alta decât cea avută în temeiul contractelor individuale de muncă avute cu asociaţia, aceasta trebuind să ducă la concluzia că singura comparaţie posibilă este între atribuţiile avute în temeiul acestor contracte individuale de muncă şi atribuţiile funcţiei publice, mai precis atribuţiile stabilite prin Dispoziţiile directorului executiv nr. 2034/31.08.2020, nr. 2112/24.09.2020, nr. 1108/06.04.2022, nr. 2199/19.09.2022 si, mai ales, din Adresa nr. x/29.11.2022.
În ceea ce priveşte pretinsa incompatibilitate ce ar fi existat între funcţia publică de consilier juridic în cadrul DGASPC Caraş-Severin şi activitatea de reprezentare juridică a B. în faţa instanţelor de judecată, instanţa de fond a considerat că aceasta ar fi întemeiată pe împrejurarea că fişa postului avută în funcţia de consilier juridic funcţionar public ar conţine atribuţii de reprezentare juridică în faţa instanţelor de judecată, la fel ca şi cele convenite prin Actul adiţional nr. x/01.07.2018 la contractul de voluntariat.
Recurentul consideră că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 96 din legea nr. 161/2003, în sensul în care, deşi a susţinut că, potrivit acestui text de lege, "pentru verificarea stării de incompatibilitate, comparaţia trebuie raportată la atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului", a comparat nu atribuţiile exercitate concret ca funcţionar public, ci atribuţiile de reprezentare juridică doar înscrise formal în fişa postului şi neîndeplinite niciodată în acelaşi timp cu reprezentarea juridică în instanţă a asociaţiei.
De asemenea, recurentul mai susţine că instanţa de fond în mod greşit a inclus între argumentele care ar susţine starea de incompatibilitate şi împrejurarea că litigiile în care m-am prezentat în reprezentarea asociaţiei ar fi fost demarate împotriva Ministerului Investiţiilor şi Fondurilor Europene, deoarece, pe de o parte, acest argument nu a fost inclus în raportul de evaluare întocmit de pârâta-intimată şi, pe de altă parte, art. 434 alin. (2) lit. d) din Codul Administrativ se referă la litigii împotriva "statului sau autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea", neputându-se pune semnul egalităţii între Ministerul Investiţiilor şi Fondurilor Europene şi Statul Român.
Faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 52/2018, Ministerul Investiţiilor şi Fondurilor Europene exercită şi funcţia de reprezentare a Statului Român "în domeniul său de activitate şi în limitele stabilite prin actele normative în vigoare", nu înseamnă că Ministerul Investiţiilor şi Fondurilor Europene este egal Statul Român, ci era necesar să se fi stabilit că, în dosarele în care a reprezentat asociaţia, Ministerul Investiţiilor şi Fondurilor Europene a acţionat în numele Statului Român, ceea ce nu corespunde realităţii, împrejurare ce poate fi uşor constatată din chiar vizualizarea părţilor din dosarele având numerele 716/59/2018, 1031/290/2019, 817/115/2021, 1881/115/2021, 1631/115/2021 şi 1602/115/2021.
În opinia recurentului instanţa de fond se află în eroare şi în ceea ce priveşte paralela dintre proiectul implementat de Asociaţie - Şcoala pentru toţi şansa la o viata mai buna ID 108157, unde a deţinut funcţia de coordonator recrutor, CIM 391/29.06.2018, cu grup ţintă copii (anteprescolari, preşcolari, gimnazial, etc) şi cele două proiecte POCU derulate de DGASPC, în care a fost numit manager conform Dispoziţiilor nr. 2034/31.08.2020 şi 2112/24.09.2020, care aveau grup ţintă copii şi tineri din sistemul de protecţie al copilului, deoarece proiectele au baze de date total diferite, cele ale DGASPC (cu debut la 2 ani după cel al asociaţiei) sunt exclusiv destinate beneficiarilor proprii, element scăpat din vedere de prima instanţă, în timp ce proiectul asociaţiei vizează copiii aflaţi în familii naturale, nicidecum în evidenţa DGASPC.
Susţinerea că managementul de proiect constă în planificarea, coordonarea, conducerea şi controlul proiectului este corectă, însă exercitarea de atribuţii se asigură de persoane nominalizate pe funcţii specifice, altfel ar însemna că un proiect se implementează prin exercitarea atribuţiilor managerului, fără a mai exista şi echipa de implementare, ceea ce este un nonsens.
Nu se poate pune semnul egalităţii între atribuţiile postului de manager de proiect, care coordonează tehnic, financiar şi resursele umane ale unui proiect şi un recrutor, cele două funcţii fiind total diferite, ca, de altfel, şi grupul ţintă care sunt total diferite raportat la proiectele celor 2 entităţi, iar în prezenta speţă temporalitatea este din nou edificatoare, la momentul implementării proiectului privat DGASPC neavând niciun proiect contractat.
Se mai precizează că, potrivit Clasificării Ocupaţiilor din România (COR), nomenclator prin care se asigură identificarea, ierarhizarea şi codificarea ocupaţiilor din economia naţională, codul COR aferent funcţiei de Manager proiect, derulată în beneficiul DGASPC CS este absolut diferit de celelalte coduri COR aferente funcţiilor de Coordonator recrutor, Formator, Manager de Formare şi Coordonator activităţi derulate la B., neexistând niciun fel de legătură directă sau indirectă între acestea.
Având în vedere faptul că activitatea în mediul privat nu poate fi interpretată ca având legătură directă sau indirectă cu activitatea desfăşurată ca funcţionar public, recurentul consideră că starea de incompatibilitate reţinută de instanţa de fond s-a bazat exclusiv pe încălcarea şi aplicarea greşita a normelor de drept material.
În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/20.07.2023, întocmit de inspectorul de integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, în urma evaluării efectuate în lucrarea nr. 12077/A/II/05.04.2018 privind pe A., funcţionar public la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin, în raport cu datele, informaţiile şi documentele aflate la dosarul lucrării, s-a concluzionat că au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât acesta, în perioada 08.09.2020-02.06.2022, a deţinut simultan funcţia de consilier juridic în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin şi a exercitat funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, respectiv Consultant, Coordonator recrutare, Formator şi Manager de formare la B., funcţii care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, încălcând astfel dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
Înalta Curte reţine că în mod corect s-a constatat încălcarea de către reclamant a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilitaţilor prin exercitarea activităţii de Consultant în domeniul accesării şi implementării proiectelor cu finanţare europeană, respectiv a activităţii de reprezentare juridică, deţinute în temeiul contractului de voluntariat nr. x/2017 completat prin actul adiţional nr. x/01.07.2018, încheiat cu B., în paralel cu atribuţiile funcţiei publice de consilier juridic şi cu cele exercitate în calitate de manager pentru proiectele implementate de instituţia publică.
De asemenea, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că există o legătură cel puţin indirectă între activitatea exercitată de reclamant în cadrul proiectelor derulate de instituţia publică, in baza Dispoziţiilor nr. 2034/31.08.2020 şi nr. 2112/24.09.2020, şi cea exercitată de reclamant în cadrul proiectului cod MySmis 108157, în favoarea Asociaţiei de binefacere B., în baza contractului individual de muncă nr. x/29.06.2018, prin raportare la atribuţiile, obiectivele, domeniul de implementare şi grupul ţintă al proiectelor, astfel încât se confirmă starea de incompatibilitate a reclamantului pentru aceste proiecte.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că instanţa de fond temeinic şi legal a apreciat că o astfel de legătură, care să determine o stare de incompatibilitate, nu se verifică în ceea ce priveşte activitatea de formator şi manager de formare exercitată de reclamant în cadrul proiectelor derulate de entitatea privată, în baza contractelor individuale de muncă nr. x/19.06.2021, nr. y/07.01.2022 şi nr. 61/30.09.2022, şi nici inspectorul de integritate nu a motivat concluzia încălcării legislaţiei privind regimult juridic al incompatibilitaţilor prin exercitarea simultană a atribuţiilor funcţiei publice şi a activităţii de formator, respectiv manager de formare la B..
Recurentul-reclamant deţinea funcţia de consilier juridic, cu atribuţii în domeniul juridic- contencios, aşa cum reiese din fişa postului la care legiuitorul se raportează în reţinerea stării de incompatibilitate.
Totodată, recurentul-reclamant a desfăşurat în perioada analizată activitate în cadrul unor proiecte finanţate din fonduri europene atât în cadrul DGASPC Caras -Severin cât şi în mediul privat, în cadrul B., iar în baza Contractului de voluntariat nr. x/2017, a reprezentat asociaţia în faţa instanţelor de judecată în mai multe dosare deşi în acelaşi timp exercita funcţia de consilier juridic în cadrul DGASPC Caras -Severin, prin urmare activităţile desfăşurate simultan în mediul privat sunt în legătură cel puţin indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului.
Dispoziţiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deţine o funcţie publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activităţi care ar putea genera o stare de incompatibilitate.
Aşadar, din interpretarea per a contrario a art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, rezultă că funcţionarii publici nu pot exercita funcţii sau activităţi în alte domenii de activitate din sectorul privat dacă acestea sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului.
Se reţine totodată, că, pentru depistarea unei legături directe sau indirecte între activităţile desfăşurate de un funcţionar public, în exercitarea funcţiei publice şi a unei activităţi conexe, în mediul privat, se vor avea în vedere, spre comparaţie, atribuţiile din fişa postului de funcţionar public şi domeniul/domeniile de activitate din sfera privată, după cum a procedat şi instanţa de fond.
Se impune precizarea că interpretarea gramaticală a textului de lege este în sensul că sintagma "domenii de activitate" se referă la sfera activităţilor circumscrise atribuţiilor de serviciu ale persoanei evaluate şi care trebuie să fie diferită în cele două funcţii exercitate, funcţia publică şi funcţia din mediul privat. Ceea ce interesează, din perspectiva stării de incompatibilitate, este ca activitatea efectiv prestată de persoana evaluată în domeniul privat să nu interfereze ori să aibă aptitudinea de a interfera cu cea desfăşurată în funcţia publică, or această condiţie nu este îndeplinită dacă activităţile desfăşurate în domeniul privat sunt similare şi presupun punerea în practică a aceloraşi cunoştinţe şi competenţe profesionale cu cele utilizate în activitatea funcţiei publice.
Înalta Curte reţine că, raportat la sintagma "legătură directă/indirectă", pentru existenţa cazului de incompatibilitate nu este necesar să existe o suprapunere a atribuţiilor sau intersectare a lor, ci doar o legătură, care poate fi directă sau indirectă. Ori, existenţa în cauză a acestei legături, cel puţin indirectă, este neechivocă.
Legătura indirectă între activităţile exercitate de reclamant nu poate fi înlăturată, ignorată, în contextul în care prevenirea stărilor de incompatibilitate în apărarea principiilor enunţate de legiuitor: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, constituie un imperativ esenţial într-o societate democratică, legiuitorul reţinând în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003 faptul că "unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnităţi publice şi funcţii publice, este asigurată prin Titlul IV privind conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor".
Deci, finalitatea Legii nr. 161/2003 nu este înlăturarea stărilor de conflict de interese/incompatibilităţi, ci prevenirea acestora.
Având în vedere aceste aspecte importante privind prevenirea stărilor de incompatibilitate, instanţa de recurs reţine că dispoziţiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deţine o funcţie publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activităţi care ar putea genera o stare de incompatibilitate.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 743 din 13 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.