Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 4 februarie 2000, Fundația Națională a Revoluției din Decembrie 1989, cu sediul în Timișoara, a achemat în judecată Guvernul României, pentru a fi obligat să completeze art. 86 alin. (1) din O.G. nr. 73/1999, în sensul exceptării de la abrogare din Legea nr. 32/1991, a art. 7 alin. (1) lit. e).
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin O.G. nr. 73/1999, a fost abrogată în totalitate Legea nr. 32/1991, privind impozitul pe venit, deși art. 7 alin. (1) lit. e) din lege scutea de la plata impozitului pe salarii, urmașii eroilor martiri ai revoluției și pe deținătorii titlului de „Luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989”, conferit prin brevet, drept ce era deja câștigat și nu trebuia înlăturat, pentru că se încalcă și prevederile Constituției.
Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 228 din 26 iunie 2001, a respins ca tardivă acțiunea, reținând că reclamanta nu a respectat termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, atât în ce privește îndeplinirea procedurii prealabile, cât și de sesizare a instanței, iar Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, în recursul reclamantei, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, pentru a repune în discuția părților, excepția de tardivitate și în situația în care se va aprecia că este fondată, să se pronunțe asupra acesteia.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 228 din 26 iunie 2001, a respins acțiunea, reținând că actul atacat de reclamantă, O.G. nr. 73/1999 (M. Of. nr. 419/31.08.1999), este un act normativ, astfel că termenul în care se putea face reclamația administrativă, de 30 de zile, curge de la data publicării acesteia; or, reclamanta nu a formulat reclamația administrativă, ci a sesizat direct instanța de judecată, la data de 4 februarie 2000, depășind termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând că acțiunea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 5 alin. ultim, respectiv înainte de a fi trecut un an de la data publicării O.G. nr. 73/1999 în Monitorul Oficial al României, astfel că în mod greșit a fost respinsă ca tardivă.
Recursul este nefondat.
În adevăr, procedura prealabilă se caracterizează prin aceea că legea - art. 5 din Legea nr. 29/1990 – cere ca înainte de a sesiza instanța de contencios competentă, reclamantul va trebui, mai întâi, să se adresze în termen de 30 de zile, de la data la care i s-a comunicat actul administrativ prin care se consideră vătămat, autorității administrative emitente, care este obligată să rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la aceasta.
Or, în cauză, reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație imperativă, înainte de a cere instanței, desființarea ordonanței, să se fi adresat cu reclamație la autoritatea administrativă emitentă, astfel că sub acest aspect soluția primei instanțe este corectă.
În ce privește termenul de 30 de zile, prevăzute de art. 5 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 29/1990, el este de prescripție și în cauză, a început să curgă de la 31 august 1999, când actul normativ (O.G. nr. 73/1999) a fost publicat în Monitorul Oficial al României, iar acțiunea a fost formulată la 4 februarie 2000, deci peste acest termen, astfel că în mod corect s-a reținut că este tardivă.
Termenul de un an, prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, are caracterul unui termen limită până la care se poate introduce acțiunea la instanță, după parcurgerea fazei sau a fazelor administrative prealabile; or, în cauză, reclamanta nu a parcurs aceste faze în intervalul termenului de prescripție, prevăzut de lege.
În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de „Fundația Națională a Revoluției din Decembrie 1989”, împotriva sentinței civile nr. 316 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2003.