Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.Ș. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea hotărârii nr.784/2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri care să constate că perioada 7 iunie 1951 – 8 februarie 1954 se încadrează în prevederile Legii nr.309/2002.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că deși îndeplinea toate condițiile legale, pârâta i-a refuzat recunoașterea drepturilor sale.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.96/F din 20 mai 2003 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr.748/2003 emisă de Comisia pentru aplicarea O.G. nr.105/1999. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 7 iunie 1951 – 8 februarie 1954 se încadrează în prevederile art.1 din Legea nr.309/2002.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că atâta vreme cât nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar într-un detașament organizat în acest scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul de la recunoașterea drepturilor sale. În caz contrar, s-ar ajunge la recompensarea numai în parte a muncii celor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și cărora, datorită unor împrejurări formale li se aplică un tratament diferit și discriminatoriu.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov.
Recurenta a susținut în esență că potrivit adresei nr.4087/2002 a C.N.P.A.S. contestatorul trebuie să se adreseze cu o cerere la U.M. nr.02405 Pitești în vederea eliberării unui certificat de pe fișa de evidență militară în care să fie nominalizată denumirea detașamentului de muncă în care acesta a activat întrucât detașamentele de muncă la care se referă Legea nr.309/2002 nu erau subordonate Ministerului Forțelor Armate ci Ministerului de Construcții.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art.1 din Legea nr.309/2002 precum și cu cele al Normelor metodologice de aplicare a acestei legi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, iar stabilirea acestora se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau U.M. 02405 Pitești (art.6 alin.(2) din lege).
În cauză din livretul militar depus la dosar, rezultă că intimatul reclamant și-a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii în calitate de constructor fiind lăsat la vatră „combatant neinstruit”.
Scopul legii sus-menționate (nr.309/2002) este acela de a recompensa o muncă prestată de militari în regimul comunist, având prin urmare un caracter reparatoriu așa încât apartenența acestor departamente de muncă fie la Ministerul Forțelor Armate fie la Ministerul de Construcții nu are nici o relevanță juridică.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și instanța de fond care a conchis că atâta vreme cât nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar în aceste detașamente de muncă, nu există motive de a excepta solicitantul de la recunoașterea drepturilor sale.
În raport cu cele arătate în considerentele precedente, instanța de control judiciar constatând netemeinicia criticilor aduse sentinței recurate care este legală și temeinică, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr.96/F din 20 mai 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.