Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 496 din 30 septembrie 2002, a admis acțiunea reclamantului T.G. și pe cale de consecință, a anulat hotărârea nr. 2325 din 23 iulie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și a obligat pe pârâtă să-i recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut că reclamantul s-a născut în localitatea de refugiu a părinților și, deci, beneficiază, pentru fiecare an de strămutare în altă localitate, decât cea de domiciliu, de dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, reiterând aspectele invocate în hotărârea prin care a respins cererea reclamantului, în sensul că acesta nu era născut la data strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu de unde să fie strămutat.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se include și persoana care a fost expulzată, s-a refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În raport cu aceste dispozițiuni, prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul, fiind născut în perioada în care părinții se aflau în refugiu, are statutul de refugiat, de la data nașterii și până la 6 martie 1945 și, deci, beneficiază de facilitățile acordate prin lege; aceasta, deoarece efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra copiilor, născuți în timpul refugiului, nu numai asupra părinților.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 496CA/2002 - P din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2003.