Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată la 18 aprilie 2003, reclamantul S.G. a chemat în
judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând anularea
hotărârii emise de aceasta cu nr.478/2003 și obligarea pârâtei să-i
recunoască beneficiul Legii nr.309/2002 pentru perioada 27 august 1952 –
24 februarie 1954.
In motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că a efectuat stagiul militar în cadrul unei unități de muncă.
Prin sentința civilă nr. 99/20 mai 2003, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să constate că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002 pentru perioada 27 august 1952 – 24 februarie 1954.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că singura mențiune din livretul militar al reclamantului referitoare la „detașament de muncă” fără ca acesta să fie nominalizat nu este suficientă pentru a face dovada îndeplinirii cerințelor Legii nr.309/2002.
Recursul nu este fondat.
Din copia livretul militar depus la dosar, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, prestând muncă în detașament de muncă, fără a primi instruire militară.
Astfel
fiind și în lipsa altor mențiuni din care să rezulte prestarea muncii în
cadrul unor unități ale armatei, legal și temeinic instanța
fondului a apreciat ca fiind făcută dovada îndeplinirii cerințelor
art.1 din Legea nr.309/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 99/F din 20 mai 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.