Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 30 mai 2003, reclamantul C.L.D. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr.4869 din 11 aprilie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art.1 lit. c) din Legea nr.189/2000.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că familia sa s-a refugiat din Oradea în noiembrie 1940, stabilindu-se în Arad, astfel încât el, fiind născut în refugiu la 10 octombrie 1943, este îndreptățit să beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr.189/2000.
Prin sentința civilă nr.262 din 23 iunie 2003, Curtea de Apel Oradea - secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților în a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate decât cea de domiciliu.
În aceste împrejurări, reclamantul, născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare le recunoaște o serie de drepturi.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr.189/2000.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 3041 C. proc. civ. Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat faptul că și reclamantul, născut în localitatea unde au fost obligați să se refugieze din motive etnice părinții săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.
Având în vedere că finalitatea Legii nr.189/2000 este tocmai acordarea de reparații persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ persoanele născute în refugiu care au suportat alături de părinți consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.
În raport de cele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 262/CA/2003-P din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 ianuarie 2004.