S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.622 CA-P din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor și intimata reclamantă U.L.R.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta a solicitat soluționarea cauzei și în absența sa, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 25.11.2002, reclamanta U.L.R. a solicitat anularea hotărârii nr.3076 din 22.10.2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiară al Legii nr.189/2000, motivând că a avut statutul de refugiat din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea a pronunțat sentința nr.622/CA/P din 16.12.2002, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.3076 din 22 octombrie 2002, și a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la 12 martie 1944, când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Impotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii în baza art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
In primul motiv de casare recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu a fost greșit reținută în cazul intimatei care, nefiind născută la data refugierii părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutată.
Prin cel de al doilea motiv de casare recurenta a susținut că, potrivit legislației române, capacitatea de folosință anticipată este recunocută minorului de la data concepției numai în materia dreptului la moștenire și deci, intimata care s-a născut după strămutarea părinților săi în altă localitate decât cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat și de drepturile acordate prin Legea nr.189/2000.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.
Fiind născută după data la care părinții săi au fost expulzați din motive etnice din localitatea de domiciliu orașul Cîmpina,județul Prahova intimata a fost lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la 6.03.1945 și pentru toți membrii familiei intimatei refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. In atare situație instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr.189/2000, pentru că de la data nașterii sale – 11 martie 1944, intimata a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată și dreptul de beneficiară al Legii nr.189/2000 au fost constatate numai de la data nașterii intimatei.
În consecință, drepturile intimatei nu au fost recunoscute și acordate în considerarea capacității de folosință anticipate, cum eronat s-a susținut în recurs.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art.304 și art.304 și art.3041 Cod procedură civilă, nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.622 CA-P din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.