Ședințe de judecată: Iunie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1247/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.

            S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj în nume propriu, în numele Direcției Controlului Financiar de Stat și în numele  Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței nr.438 din 8 octombrie 1999 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ.

            La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic A.L. și intimata reclamantă S.C. „W.D.I.” SRL  reprezentată de administratorul  B.I. lipsind recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj și Direcția Controlului Financiar de Stat Dolj.

            Procedura completă.

            Consilierul juridic A.L. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate în scris, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii.

            Administratorul Beșteleu Iulian a cerut respingerea recursului ca nefondat.

            Procurorul a pus concluzii pentru respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței nr.438 din 8 octombrie 1999 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, ca legală și temeinică.

C U R T E A

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin sentința civilă nr.438 pronunțată la data de 8 octombrie 1999 în dosarul nr.629/A/1999,  Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. „W.D.I.” SRL  în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Dolj (D.G.F.P.C.F.S. Dolj) și Direcția Controlului Financiar de Stat Dolj (D.C.F.S. Dolj) și a dispus anularea actelor administrative emise de autoritățile publice pârâte: decizia nr.1313/1999 și procesul-verbal de control nr.7 din 22 octombrie 1997.

            Pentru a pronunța această soluție Curtea de apel a  reținut, în esență, că, prin procesul-verbal încheiat de organele de control din cadrul D.C.F.S. Dolj la data de 22 octombrie 1997 s-a stabilit că societatea comercială datorează bugetului de stat suma de 1.018.705.675 lei reprezentând accize, iar prin decizia nr.1313 din 25 iunie 1999 Ministerul Finanțelor s-a desesizat în legătură cu soluționarea pe fond a plângerii împotriva procesului verbal de control motivând că această cauză constituie obiectul unui dosar penal.

            Admițând acțiunea și anulând actele administrative atacate, Curtea de apel a motivat că prin decizia penală nr.1418 din 26 august 1999 pronunțată de Secția penală a aceleiași Curți, inculpații S.I.G., B.E.I. și S.T. au fost obligați în solidar la plata sumei de  7.115.373.970 lei la bugetul de stat,  inculpații fiind coasociați și administratori ai societății comerciale controlate.

            Împotriva acestei soluții a formulat recurs D.G.F.P.C.F.S. Dolj, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor și al D.C.F.S. Dolj la 5 noiembrie 1999, susținând că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, instanța  confundând răspunderea administratorilor societății care au fost condamnați și obligați la plata despăgubirilor către bugetul statului printr-o hotărâre penală, cu răspunderea fiscală a societății comerciale controlate, obligată prin actul de constatare să plătească accize și TVA bugetului de stat.

            Recursul este neîntemeiat.

            Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate pentru că chiar dacă, de principiu, formele răspunderii delictuale și fiscale nu se exclud, finalitatea acestora este comună: recuperarea pagubei produse bugetului de stat.

            Or,  în cauză, chiar Ministerul Finanțelor reține în considerentele deciziei nr.1313 din 25 iunie 1999 că suma de 1.018.705.675 lei, care făcea obiectul plângerii cu care fusese sesizat era cuprinsă în suma totală de 7.115.373.970 lei pentru care D.G.F.P.C.F.S. Dolj se constituise parte civilă în cauza penală și la plata căreia inculpații au fost obligați în solidar, acesta fiind și motivul pentru care ministerul s-a desesizat.

            Astfel fiind, criticile formulate sunt neîntemeiate, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca atare.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice  a  județului  Dolj  în  nume  propriu,  în numele Direcției  Controlului Financiar de Stat și în numele  Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței nr.438 din 8 octombrie 1999 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.