S-a luat în examinare recursul declarat de SC “T” SA j împotriva sentinței civile nr.22/CA din 5 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș, ambii reprezentați de consilierul juridic A.L., lipsind recurenta-reclamantă SC “T” SA precum și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Lugoj.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei arătând că recursul nu a fost legal timbrat, deși recurenta SC “T” SA a fost citată cu mențiunea timbrării și cu precizarea cuantumului de 150.000 lei al taxei judiciare de timbru care trebuia achitată și a valorii de 1500 lei a timbrului judiciar care trebuia depus (fila 21).
Consilierul juridic A.L. și procurorul, fiecare separat, au pus concluzii pentru anularea recursului, ca netimbrat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.22/CA din 5 februarie 2002 Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta SC “T” SA, județul Timiș împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș și Administrația finanțelor publice Lugoj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC “T” SA.
Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, se constată că acesta nu a fost timbrat, potrivit dispozițiilor legale.
În conformitate cu prevederile art.3 lit.m și cele ale art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost actualizate prin H.G. nr.752/1999 și modificate prin O.G. nr.34/2001, recursul declarat în cauză trebuia timbrat, prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 150.000 lei.
Totodată, conform dispozițiilor art.3 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995, astfel cum a fost modificată de Legea nr.123/1997, cererile adresate instanțelor judecătorești, când au ca obiect exercitarea unei căi de atac, se timbrează prin depunerea unui timbru judiciar în valoare de 1500 lei.
În cauză se constată că, deși legal citată (fila 21 dosar recurs) cu mențiunea timbrării recursului, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurenta nu și-a îndeplinit această obligație.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.35 alin.5 din Ordinul nr.760/C/1999 al Ministrului de Stat – Ministrul Justiției privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea acestei legi, precum și cele ale art.9 alin.2 din O.G. nr. 32/1995, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
În consecință, recursul declarat în cauză va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de S.C. “T” S.A. împotriva Sentinței civile nr.22/CA din 5 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, ca netimbrat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.