Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 13 august 2002 reclamantele P.M., N.M. și N.I.V. au chemat în judecată pe pârâții Ministerului Economiei și Comerțului, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, orașul Câmpulung prin primar, Primăria municipiului Câmpulung, S.C. „Iatsa Aro” S.A Câmpulung și S.C. „Grupul Iatsa” S.A. Pitești, solicitând obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Câmpulung, compus dintr-un teren în suprafață de 1.800 mp o construcție cu subsol, parter, etaj, pod, în suprafață de 207 mp., precum și un corp de dependințe cu pivniță și parter.
Reclamanții au solicitat de asemenea să se constate nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0933/23 martie 1994 emis de Ministerul Industriilor și Resurselor.
Prin sentința civilă nr. 42/2003 a Curții de Apel Pitești Secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea privind anularea certificatului de atestarea dreptului de proprietate a fost respinsă ca inadmisibilă reținându-se că reclamanții nu au efectuat procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Cererea privind constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost disjunsă prin încheierea Tribunalului Argeș din data de 9 ianuarie 2003 hotărâre care nu nu a fost atacată cu recurs.
Împotriva sentinței nr. 42/2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, au formulat recurs în termen reclamanții.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat a fost disjunsă cauza de către Tribunalul Argeș, deoarece acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și reclamanții au solicitat numai să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 29/1990.
S-a mai arătat în motivele de recurs că imobilul a intrat în posesia statului fără titlu valabil și că pârâții au fraudat legile privatizării.
Verificând cauza în funcție de motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
Critica referitoare la disjungerea cauzei de către Tribunalul Argeș nu poate fi primită.
Această instanță a disjuns capătul doi al acțiunii, privind nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0933/1994 emis de Ministerul Industriilor și a declinat competența materială de soluționare a căpătului doi al acțiunii în favoarea Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Hotărârea de declinare a competenței a rămas irevocabilă, motiv pentru care ea nu mai poate fi criticată nici în prezentul recurs.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor este un act administrativ de autoritate și competența desființării sale aparține în primă instanță curții de apel ca instanță de contencios administrativ, întrucât a fost emis de Ministerul Industriilor, o autoritate publică centrală (art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă). Cauzele de nulitate invocate de persoanele care se pretind vătămate prin emiterea actului administrativ nu au relevanță în determinarea competenței materiale a instanței.
Cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate se soluționează cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
Cum prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990 nu au fost respectate de reclamanți (nu au efectuat procedura prealabilă administrativă), în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ce nu putea fi promovată fără îndeplinirea acestei proceduri, care reprezintă o condiție „sine qua non” de admisibilitate a acțiunii.
Celelalte probleme invocate în motivarea recursului nu au a se analiza, deoarece singurul motiv de respingere a acțiunii a fost lipsa procedurii prealabile.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatei S.C. Iatsa Aro S.A. Câmpulung cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.M., N.M. și N.I.V. împotriva sentinței civile nr. 42/F-C din 10 martie 2003 a Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ.
Obligă pe recurenții la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat S.C. „Iatsa Aro” S.A., Câmpulung.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.