S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr.467/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare reprezentată de consilierul juridic A.D., lipsind intimatul reclamant O.N.H.
Procedura completă.
Consilierul juridic A.D. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate în scris, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea acțiunii.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.467/CA/2002-P pronunțată la data de 23 septembrie 2002 în dosarul nr.3065/CA/2002, Curtea de Apel Oradea – Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul O.N.H. împotriva Casei Județene de Pensii Satu Mare, dispunând anularea hotărârii nr.2248 din 19 iunie 2000 emisă de autoritatea pârâtă care a fost obligată să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr.105/1999.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că familia reclamantului a fost nevoită să se refugieze din Ardealul de Nord după 6 septembrie 1940, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice, reclamantul fiind născut în localitatea de refugiu a părinților săi și că, astfel, acesta are statutul conferit de prevederile art.1 lit.c) din O.G. nr.105/1999.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, din moment ce acestea se referă la persoanele care au fost nevoite să se refugieze ori au fost strămutate, or reclamantul s-a născut ulterior refugierii părinților săi din localitatea de domiciliu.
A mai susținut recurenta că, emițând hotărârea nr.2248 din 19 iunie 2000 prin care a respins cererea reclamantului, nu a făcut decât să se conformeze precizărilor nr.1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii, care prevăd la pct.1.5 că nu beneficiază de prevederile O.G. nr.105/1999 copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor.
În întâmpinarea depusă, intimatul reclamant a cerut respingerea recursului susținând că soluția atacată este legală și temeinică.
Recursul este neîntemeiat.
Este necontestat, că reclamantul s-a născut la data de 10 aprilie 1993 în localitatea Alba Iulia, unde familia părinților săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu: localitatea Ianculești, județul Satu Mare, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord după 6 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cât privește precizările nr.1026 din 29 martie 2002 emise de Casa Națională de Pensii pentru Casele Județene de pensii, acestea au caracter de dispoziție pentru aceste structuri subordonate ierarhic autorității publice emitente, iar nu pentru instanțele judecătorești care, potrivit prevederilor art.123 și 125 din Constituție înfăptuiesc justiția în numele legii.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr.467/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.