S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr.511/CA/2002-P din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare reprezentată de consilierul juridic A.D.,lipsind intimatul reclamant T.C.
Procedura completă.
Consilierul juridic A.D. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate în scris, casarea sentinței atacate și în fond, respingerea acțiunii.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr.2281 din 19 iunie 2002, Casa Județeană de Pensii Satu Mare a respins cererea formulată de T.C., prin care, acesta a solicitat stabilirea calității de beneficiar al O.G. nr.105/1999 aprobată de Legea nr.189/2000, motivând că petiționarul nu era născut la data strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu de unde să fie strămutat.
Curtea de Apel Oradea – prin sentința nr.511/CA/2002 – P din 7 octombrie 2002 a admis acțiunea reclamantului T.C. și pe cale de consecință a anulat Hotărârea nr.2281 din 19 iunie 2002 și a obligat Casa Județeană de Pensii Satu Mare să-i recunoască reclamantului calitatea de benficiar al art.1 lit.c din O.G. nr.105/1999, aprobată de Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut că, beneficiază de prevederile O.G. nr.105/1999 și ale Legii nr.189/2000, persoana - cetățean român care, în timpul regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit din motive etnice, după cum urmează: a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; că prin art.2 din Normele de aplicare a ordonanței aprobate prin H.G. nr.127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, persoanele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În favoarea persoanelor prevăzute de art.1 lit.c, potrivit art.2 din ordonanță se stabilește pentru fiecare an de strămutare în alte localități decât cea de domiciliu, o indemnizație lunară.
S-a conchis că, potrivit textelor citate, copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții, din motive etnice, pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între data nașterii lor și data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul refugiului, or în cauză, reclamantul s-a născut în perioada de refugiu al părinților, astfel că beneficiază de dispozițiile legale privind strămutarea din localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, reiterând aspectele invocate în Hotărârea nr.2281din 19 iunie 2002, prin care a respins cererea reclamantului.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art.2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se include și persoana care a fost expulzată, care s-a refugiat, precum și cea care a făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În raport de aceste dispoziții, prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul, fiind născut în perioada în care părinții se aflau în refugiu, are statutul de refugiat, de la data nașterii și până la 6 martie 1945 și deci, beneficiază de facilitățile acordate prin lege, deoarece efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra copiilor, nu numai asupra părinților.
În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr.511/CA/2002-P din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.