Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată în contencios administrativ, la Curtea de Apel Iași, sub nr. 2243 din 28 aprilie 2000, reclamanta V.A. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Iași, anularea deciziei nr. 104811 din 4 ianuarie 2000, emisă de Oficiul de Pensii Iași și a deciziei nr. 561 din 31 martie 2000, a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor de pe lângă Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Iași și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, care să aibă în vedere recalcularea dreptului de pensie cuvenit, cu respectarea prevederilor Legii nr. 3/1977, precum și plata sumei de 593.984 lei, reprezentând diferență de pensie neachitată în perioada octombrie 1999 – aprilie 2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta, în mod eronat a calculat drepturile bănești la care era îndreptățită, cu titlul de pensie, pentru munca depusă și limită de vârstă, respectiv s-au avut în vedere procente de pensie inferioare deciziei din 1999 și implicit, a fost redusă nejustificat baza de calcul, așa încât se impune restituirea sumei de 593.984 lei, de care a fost privată în mod abuziv. A mai precizat și că nu au fost arătate detaliat indexările și compensările care s-au aplicat.
Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 70/CA din 3 iulie 2000, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 561 din 31 martie 2000, emisă de pârâtă și a trimis cauza spre reexaminare, Comisiei pentru Soluționarea Contestațiilor, reținând că în decizia emisă, Comisia de Contestații nu a arătat în mod explicit, baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei, raportată la salariul avut în vedere, indexările, compensările aferente, precum și motivul pentru care calculul întocmit de contestatoare a fost înlăturat.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 1235 din 28 martie 2001, a admis recursul declarat de reclamanta V.A., casând hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru a verifica realitatea și veridicitatea susținerilor părților, instanța în virtutea rolului activ, trebuind să dispună suplimentarea probatoriilor.
Judecând în fond, după casare, Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 5/CA din 14 ianuarie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamanta V.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, în parte. A anulat decizia nr. 104811 din 14 ianuarie 2000, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă decizie reclamantei, cu o pensie de 545.465 lei, urmând a fi indexată succesiv la zi. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.844.122 lei, diferență pensie cuvenită pentru perioada 1 octombrie 1999 – 31 octombrie 2001 și 594.246 lei, cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind daunele morale și indexarea sumei.
Instanța de fond a introdus în cauză, în calitate de pârâtă, Casa Județeană de Pensii Iași, în baza prevederilor H.G. nr. 4/2001, H.G. nr. 258/2001 și Protocolului nr. 878/2001, încheiat între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Iași nemaiavând calitate procesuală pasivă.
În motivarea sentinței s-a reținut, în baza raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, că reclamanta are, ca urmare a aplicării sporului pentru grupa a II-a de muncă, în baza prevederilor art.1 6 din Legea nr. 3/1977, o vechime totală de 20 ani, 2 luni și 25 de zile, revenindu-i în baza dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 3/1977, un procent real de pensie de 68,83%; că reclamanta a primit efectiv în perioada ocotmbrie 1999 – octombrie 2001, 15.920.280 lei, fiind prejudiciată cu suma de 2.844.122 lei. Nu s-a acordat cuantumul sumei pretinse de reclamantă, prin aplicarea indicelui de inflație, nefiind temei legal pentru aceasta și nici daunele morale pretinse prin memoriul depus, după dezvoltarea în fond a cauzei, întrucât acestea nu au fost solicitate prin acțiunea introductivă și nici ulterior, prin modificarea acțiunii, în subsidiar, daunele nefiind nici dovedite.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs, atât reclamanta V.A., cât și pârâta Casa Județeană de Pensii Iași.
Reclamanta V.A. critică hotărârea atacată. pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând. în esență. că instanța a înlăturat fără temei cererea de actualizare a dreptului său de pensie, prin aplicarea indicelui de inflație; că a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale, că obiectul acțiunii este „vătămarea dreptului de pensie asigurări de stat”, iar nu „dreptul total de pensie, care cuprinde și pensia suplimentară”.
Casa Județeană de Pensii Iași critică, de asemenea, hotărârea atacată, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în motivele de recurs, că instanța a interpretat greșit prevederile art. 16 din Legea nr. 3/1977, stabilind eronat sporul de vechime în muncă, după cum greșit s-au calculat procentele cuvenite, ca efect al aplicării art. 11 din Legea nr. 3/1977, cu privire la grupele de muncă.
Se susține, de asemenea, că instanța a înlăturat nejustificat apărările sale, dezvoltate în întâmpinare și în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța are îndatorirea de a stabili realitatea situației prin toate mijloacele de probă utile cauzei, cu atât mai mult, cu cât afirmațiile părților privind sporul de vechime în muncă calculat în baza art. 16 din Legea nr. 3/1977, procentul care se acordă ca efect al aplicării art. 11 din Legea nr. 3/1977, calculul indexărilor și al compensărilor pensiei reclamantei pentru perioada septembrie 1990 – 31 decembrie 1999, sunt contradictorii.
În motivarea sentinței, instanța iși însușește concluziile raportului de expertiză, fără a analiza susținerile și calculele prezentate de pârâtă în întâmpinare, ca și în obiecțiunile formulate, înlăturându-le nemotivat.
Pentru verificarea realității și temeiniciei susținerilor părților, se impune efectuarea unei noi expertize de specialitate, care să clarifice aspectele la care se referă acțiunea reclamantei V.A.
Cu ocazia soluționării cauzei se vor avea în vedere și celelalte critici aduse soluției, prin motivele de recurs.
În consecință, recursurile fiind întemeiate în sensul arătat, se vor admite. Se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare, la Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de V.A. și de Casa Județeană de Pensii Iași, împotriva sentinței nr. 5/CA din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel Iași.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.