Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 7 iunie 2004, reclamantul Ș.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mehedinți, anularea hotărârii nr. 10007 din 17 iunie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor recunoscute de Legea nr. 309/2002, cu motivarea că în perioada 17 aprilie 1954 - 3 noiembrie 1956, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Prin sentința civilă nr. 163 din 5 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantului, drepturile solicitate pentru perioada 17 aprilie 1954 - 13 noiembrie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din actele depuse în cauză, respectiv, copia livretului militar al intimatului, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, ca „mână de lucru”, la denumirea specialității militare fiind înscrisă mențiunea „combatant neinstruit”.
Față de această dovadă s-a considerat lipsit de relevanță, aspectul dacă reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate militară sau în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, atâta vreme, cât acesta nu a depus jurământ militar și nu a fost instruit, fiind în realitate, supus unei munci forțate, motiv pentru care a și primit calificativul „bun pentru serviciul militar, combatant neinstruit”.
S-a mai reținut, de asemenea, lipsa unor evidențe precise, dat fiind interesul regimului comunist de a ascunde apartenența unor unități militare, la fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, cu motivarea că, în mod greșit, instanța a reținut că Ș.A. a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în condițiile în care în livretul militar apare menționată U.M. 04600, ca loc al desfășurării stagiului.
S-a mai precizat în motivele de recurs, că instanța de fond nu a făcut distincția necesară între activitățile de muncă desfășurate în unitățile militare, în timpul stagiului și munca prestată în detașamentele Direcției Generale a Serviciului Muncii, ca instituții civile, singurele care intră sub incidența Legii nr. 309/2002. În sprijinul acestor susțineri s-a invocat de către recurent, și adresa Ministerul Apărării Naționale nr. 452/2003, în care sunt menționate diferențierile de mai sus.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile acordate prin acest act normativ, persoanele care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în unități aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, iar potrivit art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii, dovada acestui fapt se poate face cu livretul militar sau adeverința eliberată de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Potrivit art. 6 alin. (5) din lege, termenul de contestație împotriva hotărârii emise de Comisia specializată a casei de pensii este de 30 de zile de la comunicarea acesteia, iar potrivit Legii nr. 29/1990, nu mai târziu de 1 an.
În speță, se poate observa că între data emiterii hotărârii nr. 397 din 13 decembrie 2002 și data introducerii acțiunii la curtea de apel, perioada este de aproape 2 ani, mult peste termenul admis de lege.
Deși această excepție a tardivității acțiunii a fost ridicată și de pârâtă, prin întâmpinare, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra ei.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că dat fiind neclaritatea mențiunilor din livretul militar, Curtea de Apel Craiova era obligată să administreze și alte probe, inclusiv fișa de evidență militară eliberată de U.M. 02405 Pitești, pentru a stabili în mod indubitabil dacă unitatea în care intimatul a efectuat stagiul militar, era sau nu în sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Pentru aceste motive, Curtea admite recursul, casează sentința atacată și trimite cauza înapoi, instanței de fond, pentru a se pronunța asupra excepției de tardivitate invocate și, în funcție de soluția dată, și asupra aspectelor de fond, conform celor menționate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 663 din 5 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2005.