Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1260/F/CA din 10.11.2000 la Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta filiala Distribuție Gaze Naturale D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Industriei și Comerțului, actualmente Ministerul Industriei și Resurselor, și SC C. SA Brașov, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 3326 din 5 decembrie 1996.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în conformitate cu art. 1 pct. 7 și art. 2 din Legea nr. 119/1948 Societatea Națională de Gaz Metan București, cuprinsă în listele anexe IV poz.1 și XVII poz.1, la actul normativ susmenționat, a trecut în proprietatea statului.
Începând cu anul 1975 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice, reclamanta și-a exercitat dreptul de administrare operativă directă asupra unei părți din imobil. De dreptul real de administrare operativă directă asupra celeilalte porțiuni a imobilului s-a bucurat SC C. SA Brașov.
În temeiul art. 20 alin. (2) în baza Legii nr. 15/1990 partea din imobil aflat în patrimoniul reclamantei a trecut în proprietatea ei.
Încălcându-i-se acest drept societatea comercială menționată în temeiul H.G. nr. 834/1991 a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate potrivit cu care bunul a trecut în proprietatea ei. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 23/F din 23 ianuarie 2001 a respins acțiunea ca tardiv formulată.
În motivarea hotărârii astfel pronunțată instanța a reținut, în esență, că acțiunea introdusă la data de 10.11.2000 la Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, este tardiv formulată în raport cu dispozițiile speciale ale art. 5 alin. (5). din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990 „în toate cazurile introducerea cererii nu se poate face mai târziu de un an de la data comunicării actului a cărui anulare se cere”.
În cauză, reține instanța, dreptul de proprietate al pârâtei (în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate) a fost înscris în cartea funciară în anul 1998, astfel că la data pronunțării soluției termenele de 30 de zile și respectiv de un an , prevăzute de lege au fost depășite.
Împotriva sentinței astfel pronunțate a declarat recurs pârâta SC C. SA și reclamanta SC D. SA București criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul declarat reclamanta SC C. SA a criticat soluția sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, respectiv suma de 20.000.000. lei în loc de 10.000.000 lei acordate.
A mai susținut că în mod greșit instanța a trecut denumirea reclamantei în cuprinsul și dispozitivul sentinței atacate, filiala de Distribuție Gaze Naturale, D.S. SA București și nu sucursala de Distribuție Gaza Naturale Brașov potrivit cererii de chemare în judecată.
În recursul declarat, de SC D.S. SA București a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, invocând drept motiv de casare faptul că instanța nu a ținut seama de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, potrivit cu care partea din imobilul aflat în patrimoniul său a trecut în proprietatea statului, precum și că în mod greșit i s-a respins acțiunea ca tardiv formulată atâta vreme cât nu i s-a comunicat certificatul de atestare a dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, de care a luat cunoștință abia în ședința de judecată și în raport cu care acțiunea a fost în termen formulată.
Curtea examinând cauza în raport cu motivele invocate și actele de la dosar va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond pentru cele ce urmează:
Din actele și lucrările dosarului nu rezultă cu certitudine data transcrierii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în cartea funciară sau data la care reclamanții au luat cunoștință de actul administrativ contestat prin orice alte mijloace de probă, elemente în raport cu care instanța de fond urma să verifice respectarea termenelor de contestare a acesteia.
În adevăr, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3326 din 5 decembrie 1996 a fost trimis numai în favoarea SC C. SA Brașov.
În atare situație instanța de fond cu ocazia soluționării excepției de tardivitate invocată, în baza rolului său activ, avea obligația să dispună administrarea de probe din care să rezulte data la care recurenta-reclamantă a luat cunoștință de actul administrativ atacat , în raport de care era ținută să verifice respectarea termenului de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
În consecință, apare necesară completarea materialului probator în sensul celor de mai sus.
Față de aceste considerente recursul se dovedește fondat și urmează a fi admis, casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC C. SA Brașov și de SC D.S. SA București împotriva sentinței civile nr. 23/F din 23 ianuarie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.