S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „S” SA împotriva sentinței civile nr.1258 din 14 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu reprezentate de consilierul juridic V.C.S., lipsind recurentul-pârât SC „S” SA.
Procedura completă.
Consilierul juridic V.C.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 septembrie 2001 reclamanta SC „S” SA a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu, să se dispună restituirea de la bugetul statului suma de 240.585.914 lei ce a fost încasată necuvenit prin procesul verbal încheiat la data de 23 aprilie 1999 de către D.G.F.P. Giurgiu.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că organele de control financiar prin procesul-verbal din 23.04.1999 au constatat că în bilanțul contabil pe anul 1998 nu au fost înregistrate unele cheltuieli nedeductibile în sumă de 538.601.005 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata în termen a taxei pe valoare adăugată.
Pentru aceste sume organul de control a calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 204.668.384 lei și majorări de întârziere în valoare de 142.220.426 lei.
Din suma datorată, pârâta D.G.F.P. Giurgiu a luat din contul reclamantei suma de 240.585.914 lei reprezentând impozitul pe profit calculat și 35.917.530 lei din majorări de întârziere.
Reclamanta a criticat actul de control al D.G.F.P. Giurgiu arătând că suma ce i-a fost retrasă din cont reprezintă o plată necuvenită.
La data de 8 februarie 2001 a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice Giurgiu o reverificare, în vederea înapoierii sumei, cerere la care nu a primit răspuns.
Reclamanta a arătat că nu a efectuat procedura administrativ jurisdicțională conform art.2-7 din Legea nr.105/1997 întrucât aceasta a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 208 din 25 octombrie 2000, iar prin art.12 alin. 13 din Legea nr. 105/1997 s-a abrogat art.28 alin.1-4 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit.
Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Giurgiu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, în sensul că nu a efectuat procedura jurisdicțională invocând dispozițiile art.3 din Legea nr. 29/1990 cu referire la Legea nr.105/1997 așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr.13/1999.
Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ prin sentința civilă nr.1528 din 14 noiembrie 2001 a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocate de D.G.F.P.Giurgiu și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției prevăzută de legea specială la care se raportează și prevederile legii organice, art.3 din Legea nr. 29/1990, susținerile reclamantei privitoare la art.26 din O.G. nr. 70/1994 republicată, neavând relevanța ca și procedura prealabilă administrativ jurisdicțională, întrucât prevederile art.2-7 din Legea nr.105/1997 nu au fost declarate neconstituționale decât prin Decizia nr.208 din 25.10.2000 a Curții Constituționale iar controlul a avut loc la data de 13.04.1999.
Considerând hotărârea nelegală și netemeinică a declarat recurs S.C. „S” SA.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că nu a observat că i s-au luat din cont suma de 240.585.914 lei, decât după ce art.2-7 din Legea nr.105/1997, erau declarate neconstituționale, cu toate că, odată declarate neconstituționare acestea sunt neconstituționale „ab initio” și deci la data deSeririi erorii nu i se mai poate pretinde a se conforma.
Recursul este nefondat.
Prin procesul verbal de control încheiat la data de 23 aprilie 1999 organele de control din cadrul D.G.F.P. Giurgiu au costatat că în bilanțul contabil pe anul 1998 nu au fost înregistrate unele cheltuieli nedeductibile, în sumă de 538.601.005 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata în termen a taxei pe valoarea adăugată calculată prin actele de control încheiate în anul 1998 de organele de control ale D.G.F.P. Giurgiu și ale Administrației Financiare Giurgiu, sume pentru care a fost calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 204.668.384 lei și majorări de întârziere aferente, în sumă de 142.220.426 lei totalizând suma de 346.888.810 lei.
Astfel, societatea datora un impozit pe profit suplimentar în valoare de 204.668.384 lei și majorări de întârziere de 304.123.768 lei, pe care le-a achitat.
După ce sumele au fost achitate la bugetul statului, reclamanta a apreciat că suma de 240.585.914 lei nu o datora și a cerut restituirea ei.
Potrivit art.3 din Legea nr.29/1990 cererile privitoare la stabilirea și scăderea impozitelor și a taxelor, precum și a amenzilor prevăzute în legile de impozite și taxe se rezolvă de către organele prevăzute de legea specială și în condițiile stabilite de aceasta.
În speță, legea specială, Legea nr.105/1997 pentru soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și plângerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor Publice, modificate prin O.G. nr. 13/1999, stabilește care sunt căile de atac administrative pentru cei nemulțumiți de măsurile dispuse prin procesele verbale de control ale Ministerului Finanțelor iar împotriva deciziei emise de Ministerul Finanțelor, ca urmare a soluționării plângerii, se poate face acțiune la instanța de judecată.
Reclamanta nu a depus reclamațiile administrative prealabile pentru a solicita anularea măsurilor dispuse prin procesul verbal de control încheiat la data de 23 aprilie 1999, motivând că a fost în eroare, deși procesul verbal semnat de conducerea societății, face mențiunea că eventualele obiecțiuni se depun conform Legii nr.105/1997 în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării la Direcția Controlului Financiar Fiscal Giurgiu.
Existența unei jurisdicții administrative deschise pentru contestarea legalității unui act administrativ obligă persoana vătămată în dreptul sau interesul său legitim să se adresese, mai întâi, jurisdicției respective.
Se constată deci că, în mod judicios, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a efectuat procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de Legea nr.105/1997 cu modificările ulterioare, că nu a îndeplinit condițiile cerute de art.3 din Legea nr.29/1990 și că în speță, nu au fost încălcate drepturile reclamantei consfințite prin art.21 și art.48 din Constituție.
În consecință, motivele de casare fiind nefondate, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. „S” SA împotriva sentinței civile nr.1258 din 14 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.