S-au luat în examinare recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Sector 1 împotriva sentinței nr.1677 din 10 decembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic B.E., Administrația Finanțelor Publice sector 1 prin consilierul juridic D.B. și intimata-reclamantă Societatea comercială “I”. CT&I SA prin avocatul H.C.
Procedura completă.
Consilierii juridici B.E. și B.D., pe rând având cuvântul, solicită admiterea recursurilor și casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea cauzei în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice sector 1 a cărui proces-verbal de solicită anularea.
Avocatul H.C. a pus concluzii de respingere a recursurilor cu referire la întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de admitere a recursurilor și de casare, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Societatea comercială “I”. CT&I S.A. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, a solicitat anularea deciziei nr.835/2001 emisă de pârât și în parte a procesului verbal nr.238705/2001, încheiat de Administrația Finanțelor Publice Sector 1, ca nelegale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat au fost reținute în sarcina sa obligații de plată în sumă de 1.503.996.890 lei, compusă din: 170.081.489 lei – T.V.A; 12.928.896 lei impozit pe salarii; 19.880.042 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe salarii; 1.204.695.570 lei majorări de întârziere aferente TVA; 24.052.208 lei majorări de întârziere TVA import servicii; 54.102.449 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 1.206.163 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe venituri persoane nerezidente; 17.050.073 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende.
În procedura administrativă de contestare, soluția a fost de respingere, nejustificată față de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.13/2001.
Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ prin sentința nr.1677 din 10 decembrie 2001, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea deciziei nr.835/2001 a Ministerului Finanțelor Publice și în parte a procesului-verbal nr.2387/2001, încheiat de Administrația Finanțelor Publice sector 1.
A constatat că reclamanta datorează sumele de 3.705.550 lei cu titlu de impozit pe veniturile persoanelor nerezidente și 20.142.000 lei cu titlu de majorări de întârziere.
A dat în debit reclamanta cu 15.000.000 lei onorariu expert majorat și a obligat pe pârâte la 23.300.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Sector 1, au declarat recurs, susținând că hotărârea a fost dată și cu încălcarea legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) fiind dată cu încălcarea art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Se arată că instanța s-a pronunțat și asupra procesului-verbal de control încheiat de Administrația Financiară sector 1 încălcând principiul contradictorialității, respectiv nu a introdus în cauză și organul constatator al creanței.
Deși în practicaua hotărârii se reține ca părți numai Ministerul Finanțelor Publice și societatea reclamantă, în dispozitivul hotărârii apare și acest organ.
Nefiind citată nu a avut posibilitatea formulării apărării.
Nici pe fondul cauzei soluția nu se justifică, actele de control fiind legale.
Recursurile sunt fondate.
În cauză se solicită și anularea procesului-verbal nr.238705/ 26.03.2001 încheiat de organele de control din cadrul Administrației Finanțelor Publice Sector 1.
Din încheierea de amânare de pronunțare (fila 88) cât și din practicaua hotărârii, rezultă că au figurat ca părți societatea reclamantă și Ministerul Finanțelor or, în dispozitivul hotărârii, apare ca parte și Administrația Financiară Sector 1.
Dat fiind neconcordanța arătată și cum din actele dosarului a rezultat că acest din urmă organ nu a fost citat niciodată în cauză, se reține că instanța s-a pronunțat asupra valabilității unui act administrativ încălcând principiul contradictorialității prin neintroducerea în cauză a organului emitent, pentru a-i da posibilitatea a-și formula apărări, astfel că, în baza art.312 alin.5 și art.313 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile și se va casa sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Criticile de fond din recursuri vor fi avute în vedere de instanță ca apărări ale părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Administrația Finanțelor Publice sectorului 1 București împotriva sentinței nr.1677 din 10 decembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.