Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
V.I. în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Harghita – Comisia pentru stabilirea drepturilor conform Legii nr. 189/2000, Miercurea Ciuc, a solicitat anularea hotărârii nr. 19/2001, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea de a se constata că este beneficiar al Legii nr. 189/2000 și obligarea la emiterea unei noi decizii, prin care să se constate că în perioada octombrie 1944 – februarie 1945, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. d) din lege.
Reclamantul a arătat că fiind de origine etnică maghiară, după retragerea frontului de pe aliniamentul Târgu Mureș – Oradea de Mureș – Luduș, ce a cuprins localitatea Sânger, Cenaru Mare – Turda, împeună cu mai mulți etnici maghiari din localități învecinate orașului Luduș, de vârste apropiate, au fost deportați și duși să lucreze la lagărul de muncă forțată C.F.R. Buzău și Drăgaica.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 334 din 3 decembrie 2001, a respins ca nefondată contestația, neexistând înscrisuri sau alte probe testimoniale care să ateste calitatea de persecutat etnic.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii, arătând că, practic organele de drept nu
i-au răspuns la solicitările făcute; doar cu declarațiile de martori și adeverința eliberată de U.D.M.R. face dovada persecuției etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor Legii nr. 189/2000, lege care a modificat O.G. nr.105/1999, beneficiază de prevederile ei, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, a făcut parte din datașamentele de muncă forțată.
Dovedirea acestei persecuții se face prin livrete militare sau adeverințe eliberate de UM nr. 024050 Pitești.
Reclamantul nu a putut dovedi cu acte această situație, iar din declarațiile celor doi martori, nu rezultă elementul de persecuție politică pe motive etnice.
De altfel, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 189/2000, „nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra păcii și omenirii, celor care înainte de 23 august 1944 au desfășurat o activitate fascistă în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel, precum și celor care în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au făcut parte din aparatul de represiune, securitate, miliție și din instanțele militare.
Reclamantul a fost cadru activ în Ministerul de Interne, până în 1981, când s-a pensionat.
În consecință, soluția instanței, de respingere, este temeinică și legală, astfel că recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.I., împotriva sentinței civile nr. 334 din 3 decembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.