S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.478/CA/-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul pârât Casa Județeană de Pensii Satu Mare reprezentată de consilierul juridic A.D., lipsind intimatul reclamant B.N.
Procedura completă.
Consilierul juridic A.D. a solicitat admiterea recursului conform motivelor depuse la dosarul cauzei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.N. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare a solicitat anularea hotărârii nr.3311 din 20 iunie 2002 emisă de aceasta și obligarea să-i recunoască drepturile conferite de Ordonanța Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în perioada de refugiu, astfel că beneficiază de prevederile legii.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr.478/CA/P din 23 septembrie 2002, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.3311 din 20 iunie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea locuinței sale și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu și obligarea să accepte condițiile ce i s-au putut oferi în localitatea în care a fost strămutată.
De acest regim beneficiază și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, el având același statut ca și părinții.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu, de unde să fie strămutat.
Recursul este nefondat.
Conform art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează lit.c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței aprobată prin Hotărârea Guvernului 127/2000 în art.2 persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut cu aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și data retrocedării pământului românesc.
In consecință, soluția fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.478/CA/-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.