Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 iulie 2002, A.P.L.P.A. P.D. și Comunitatea Rușilor Lipoveni au chemat în judecată Guvernul României și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, solicitând să se dispună:
- suspendarea desfășurării licitației deschise cu preselecție din 17 iulie 2002, în vederea concesionării activității de valorificare a resurselor piscicole din zonele aparținând domeniului public, aflate în perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării;
- obligarea pârâților să respecte dreptul de preempțiune al populației locale din Delta Dunării, în valorificarea resurselor regenerabile terestre și acvatice, așa cum prevede norma înscrisă în art. 10 alin. (4) din Legea nr. 82/1993, modificată prin Legea nr. 454/2001;
- anularea H.G. nr. 311/2002, pentru aprobarea concesionării valorificării resurselor piscicole din zonele domeniului public de interes național, aflate în perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Acțiunea a fost înregistrată la Curtea de de Apel București, secția de contencios administrativ și formează obiectul dosarului nr. 1254/2002.
O acțiune cu același obiect, părți și cauză a fost înregistrată, în aceiași zi, la Curtea de Apel Constanța, unde s-a format dosarul nr. 960/CA/2002.
Prin încheierea din 3 octombrie 2002, această instanță a luat act de cererile reprezentanților părților și în conformitate cu dispozițiile art. 164 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București, în vederea conexării cu dosarul nr. 1254/2002.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepția privind lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei A.P.L.P.A. P.D., precum și cererea de conexare formulată de ambele reclamante, ca neîntemeiate.
A admis însă, excepția de litispendență ridicată în cauză de Guvernul României și potrivit art. 163 alin. (3) C. proc. civ., a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cele două acțiuni formulate de reclamante, există identitate de părți, obiect și cauză, în sensul art. 163 alin. (1) C. proc. civ.
Cât privește competența de soluționare a cauzei, a apreciat că aceasta aparține Curții de Apel Constanța, care a fost mai întâi învestită.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Că în realitate, A.P.L.P.A. P.D. nu are calitate procesuală activă, fiind lipsită de personalitate juridică, situație în care numai Curtea de Apel București era competentă să judece acțiunile.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr. 59/1993, judecarea acțiunilor formulate în baza art. 1 din prezenta lege, este de competența tribunalului sau a curții de apel, în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzută de art. 2 și 3 C. proc. civ.
Această reglementare a fost instituită în beneficiul părții reclamante, care poate, însă, renunța la el, pentru a se adresa cu acțiune, și instanței, în carei rază teritorială își are domiciliu sau sediul, partea adversă.
În speță, una dintre reclamante, respectiv Comunitatea Rușilor Lipoveni din România și pârâtul Guvernul României își au sediile în municipiul București, iar reclamanta A.P.L.P.A. P.D., precum și pârâta Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, în municipiul Tulcea.
Rezultă deci, că în raport cu prevederile legale mai sus enunțate, cu obiectul litigiului și calitatea părților, acțiunile care în principal vizează anularea unei hotărâri guvernamentale, puteau fi înregistrate la oricare dintre instanțele sesizate.
Curtea de Apel București a reținut că nu este competentă să soluționeze cauzele, întrucât mai întâi învestită a fost Curtea de Apel Constanța.
Concluzia a fost dedusă din numărul mai mic al dosarului acestei din urmă instanțe.
Soluția, ca și argumentul invocat în adoptarea ei, sunt eronate, deoarece așa cum deja s-a arătat, acțiunile au fost înregistrate de reclamante în aceiași zi, la ambele instanțe, situație în care nu poate fi vorba de o succesiune numerică sau cronologică a alcătuirii dosarelor.
Pe de altă parte, s-au ignorat concluziile puse de părțile prezente la ședința din 3 octombrie 2002, în fața Curții de Apel Constanța, când s-a cerut înaintarea cauzei la Curtea de Apel București, în vederea conexării ei cu dosarul nr. 1254/2002.
Concluzii în același sens au fost exprimate și în ședința din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel București, când părțile au cerut justificat, întrunirea pricinilor, conform art. 164 C. proc. civ.
Procedând în modul arătat și dezînvestindu-se în favoarea Curții de Apel Constanța, Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre vădit nelegală.
Față de considerentele analizate, precum și de concluziile formulate de părți la termenul de astăzi, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.
Vâzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, împotriva sentinței civile nr. 945 din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare, Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.